achtung: mai jos, părerile mele subiective şi atât...

—

şi deci pornirăm spre munţi... cefereu n-are linie directă până-n Râşnov aşa că am mai şi schimbat la Braşov, da până la urmă drumu fu ok... am nimerit în compartiment cu încă doi băieţi tineri şi o tipă în fustă micro, care s-a crizat când a văzut că coborâm toţi la Braşov şi-o lăsăm singură în compartiment, că cică era un dubios pe culoar care voia să stea 2 minute de vorbă cu ea :)... asta e, soarta e dură... noi pe la 4 fără un sfert eram în Râşnov, lăsat ţoale la pensiune şi pornit spre rockăreală...

bah nene, prost să fii, bilet să ai... am urcat ca tălâmbu până sus la cetate o mie de trepte ca să aflu că concertele o să fie jos la baza cetăţii... asta e, data viitoare să mai citesc şi eu ultimul comunicat ceva, nu să stau la muncă până la 8 cu o seară înainte să plec... oricum, puţină mişcare nu strică, dar sunt uimit de cât de retard am putut să fiu crezând că cineva ar putea monta o scenă în vârful cetăţii :D

am ajuns acolo, ca să constat că alţii nu... era o mână de oameni care o ardeau aiurea pe bănci la umbră şi vreo 10 tricouri negre pe undeva prin faţa scenei, da nu foarte aproape... exact aceiaşi oameni pe care-i văd la toate concertele... trist bah, trist... dacă nici anu ăsta, atunci când ? bine, am zis că-i vineri, hai să le mai dăm o şansă, or veni de sâmbătă, sta-le-ar munca-n gât...

fiţi atenţi aici... mă duc să cumpăr jetoane să-mi iau bere... un jeton era 4 lei... îi zic lu gigi: “6 jetoane te rog“... şi dau 50 de lei... ăla se gândeşte un pic şi-mi zice: “n-ai te rog 1 leu ?“... eu stau un pic nedumerit şi într-un final îi dau 1 leu ca să văd ce face cu el... îmi ia banii, îmi dă 6 jetoane şi îmi dă rest 35 de lei... mi s-a părut absolut fabulos... povestesc faza pe acolo la care un tip zice absolut genial: “o fi dat bacu anu ăsta“... :D

am prins ultimele trei piese de la Ka Gaia An, complet altă formaţie spre surprinderea mea, nu neapărat plăcută... la tobe alt om, la bass alt om, la voce Florin de la Eternal Fire... Andreea cu fagotul a dispărut complet, metamorfozându-se probabil într-o tipă cu flaut... wtf, atâtea schimbări în câteva săptămâni ?... anyway, nu mi s-a părut cel mai bun concert al lor, probabil din cauza tuturor schimbărilor ăstora... Florin la voce e un plus, dar lipsa fagotului e un mare minus... ăsta era elementul lor de originalitate, care-i distingea de alte trupe de acelaşi gen... flaut au toate...

Spectral au zis-o în technical death-ul lor fără bassist, cum au făcut-o şi-n fabrica prima dată când i-am văzut... nu-s genul meu, nu-mi plac şi asta e... n-are rost să scriu mai multe...

The Way Of Purity sunt din Norvegia şi au o duduie cu guturai la voce... cică cântă mascaţi pe scenă ca să dea de înţeles că doar muzica contează, nu cine sunt ei, oameni simpli fără aere de vedete... ok, din nou mă abţin, că nu mi-au plăcut...

după ăştia se urcă trei indivizi dubioşi pe scenă şi foarte rapid încep să urle ceva în microfon... dracu ştie ce, că vorbea ăla numai în rusă :D... doar că le zice Put Solnca şi-s din Moscova se înţelegea... frate şi-au început cu un thrash din ăla simplu de la mama lui, fără nici un artificiu, aşa cum era thrashu pe vremuri... m-am lipit de gard şi-am început instant să dau din cap cu ei... bah nene, o tobă, un bass şi o chitară da băgau bine nu glumă... şi se auzeau bine, chiar şi vocea, cu toate că n-am nici cea mai vagă idee ce zicea ăla acolo, că numai în rusă cânta :D... amuzant rău tipu (vezi poza), între fiecare piesă nu zicea decât “Put Solnca... from Russia” cu cel mai clişeistic accent posibil... atât :D... şi după asta thrashuia în draci :D... genial... mie mi-au plăcut mult... şi se pare că ei sunt patru de fapt în trupă, dar bassistul n-a mai putut să vină şi tipul de la voce care de fapt e chitarist a trebuit să preia bassul ca să salveze ziua... tot respectul...

iete şi soundtrack, că le-am cumpărat şi cd-urile, dar despre asta vorbim mâine :D:

Путь Солнца – Сердце

imediat după ăştia, altă trupă destul de altfel, nemţi de data asta, dar tot trei oameni... Action Bass Tom Band le zicea, într-un mod absolut wtf... tot un fel de death thrash au băgat şi ei, doar că mai dur un pic, şi cu mai puţin bpm... genial neamţu de la voce, ce mutră avea când vorbea între piese: “the next song is about food... it’s called Pizza“, şi se dădea un pic în spate şi dădea din cap în sens afirmativ “yeah“... au fost ok băieţii, mi-au plăcut... au explodat şi două artificii, deci se pune că am avut parte şi de efecte pirotehnice :D

revenim la ai noştri cu Piatra... evident, m-am lipit de gard din nou... am demo-ul lor acasă, am cântat cu ei versurile, o fost frumos tare... au fost una din cele mai liniştite trupe de la fest, dar ăsta nu-i un lucru rău... au zis bine şi atât contează...

au urmat nişte unguri care-şi ziceau Damned Spirits’ Dance şi de la care nu mai ţin minte decât că s-au chinuit mult prea mult timp să regleze nush ce căcat la toboşar şi au întrerupt concertul de vreo două ori tăind tot cheful... au cântat doar vreo două piese şi alea cam vai de mama lor... deci nu...

ultimii români de vineri au fost Taine... acelaşi concert ca şi-n wings, copiat aproape bit cu bit... cu proiecţii, cu playback-ul duduii, cu Buvnitz, tot... ştiu că băieţii au muncit mult la chestia asta, dar mă repet, mie nu-mi place... prefer muzica şi atât... şi vreau piesele vechi... ultima dată aveau o scuză că e chitaristul nou şi nu le-a învăţat, dar de atunci şi până acum avea timp să înveţe măcar una din clasice... Ce Eşti Tu, Cealaltă Parte, Înger sau Demon, Psalm, unde pana mea sunt piesele astea ?... o diferenţă faţă de concertul din wings a fost finalul, solo-ul de bass + tobe care chiar mi-a plăcut... şi tre să remarc că tobele lui Adi sună foarte curat, spre deosebire de multe alte seturi la care dau ăia în premier şi sună ca-n bucătărie... la el suna foarte bine...

“one, chu, one, chu“... headlinerii serii, The Foreshadowing au terminat cu metalele grele în prima zi... italieni de naţie, mi-au plăcut într-o măsură cât se poate de moderată... câteva piese spre final au sunat binişor, dar în rest m-au lăsat cam rece, mai ales că se făcuse un frig acolo de îngheţasem... ideea e că băgau un doom-gothic din ăla în care o notă ţine de la trei secunde în sus şi care merge să-l asculţi doar acasă în fotoliu... nu prea se pupau cu nimic din ce-a fost înaintea lor...

noaptea s-a încheiat cu doi austrieci pe scenă, care-şi ziceau Dornenreich... chitară acustică şi vioară... mie unul mi s-au părut chiar foarte tari... un fel de apocalyptica cu doar două instrumente în loc de patru... poate din cauză că nu ştiam nici o piesă mi s-a părut că seamănă între ele, dar se pare că pe albumele de studio nu prea, mai ales că au şi chitară electrică şi tobe pe ele, deci recitalul acustic a fost ceva special... foarte mişto, chiar mi-au plăcut şi a fost o încheiere perfectă a unei zile pline de metale...

mai na soundtrack şi de la ei:

Dornenreich – Jagd

—

photo by Alex Bratu...