înainte de toate, prezentez formaţia deplasată în Cehia... de la stânga la dreapta: Maria şi Cristi (echipa E06 – Just US), Adrian şi Irina (echipa A43 – S.M.A.S.H), Andrei (cealaltă jumătate din echipa E40 – RoadKill), Dan Tudose (profesor din partea Automaticii), Ionuţ Cutaş (Freescale), Ionuţ Frujină (Freescale), Mihnea Udrea (profesor din partea Electronicii), Vlad şi Bogdan (echipa E12 – The Knack)... ditai grupu de 12 oameni :D... deci de acu voi folosi doar numele şi aveţi legenda de mai sus să faceţi conexiunea...

excursia a început foarte bine cu un telefon de la Andrei pe la 4 jumate dimineaţa care zicea că văr-su i-a dat ţeapă şi nu mai vine să ne ia... după 5 minute totuşi se rezolvase treaba...

prima dată pe aeroport... mă aşteptam să fie mult mai riguros controlul şi totul mult mai tărăgănat, dar n-a fost... mi-au dat biletul pe numele Gheoeghe şi după aia am trecut la check-in... acolo era genial coşul de gunoi transparent în care se aruncau toate obiectele interzise la bagajul de mână în avion... am văzut înăuntru o sabie de juma de metru (O SABIE...  DE JUMA DE METRU... ce geniu se gândise oare că intră cu ea în avion ???), un făcăleţ (câteodată ţi se face de-o ciorbă cu tăiţei chiar în avion nu ?), pistoale de jucărie şi sute de foarfeci de toate mărimile posibile :D...

eu nu mai zburasem niciodată (neavând aripi)... înainte de decolare începuserăm deja glumele din jargonul concursului: “să vezi cum bagă acum motorVoltage 6000” sau “orice numai să nu dea MOTOR_DISABLE”... :D.. geeks...

decolarea a fost interesantă, nu mi s-a părut nimic senzaţional... nu-i înţeleg pe cei cărora li se face rău sau frică în timp ce merg cu avionul... iată o privelişte a carpaţilor de înainte de-a intra în nori... restul zborului a fost liniştit şi destul de monoton... aterizarea a fost cât se poate de liniştită... mă aşteptam la mult mai multe de la ea :D... here iz za plane (Boeing 737)... am traversat repede aeroportul din Praga şi ne-am urcat în avionul spre Brno... ăsta era un ATR42, ceva mult mai mic şi cu elice :D... mi-a plăcut că la decolare pilotul i-a dat nos rău de tot de ne-a dat cu capul pe spate şi în 10 secunde eram în aer :D... şi la aterizare a pus o frână de l-a oprit imediat... tot respectul... stewardeza cehoaică din zborul ăsta a fost cea mai frumoasă dintre toate... sorry, n-am poze :D

ne-au dus la hotel (nişte taxiuri contractate de Freescale Brno), undeva în Technology Park-ul din Brno, o zonă plină de facultăţi şi tineret... ne-au cazat la un anume Hotel Palacky, plin cu studenţi... după asta am ieşit să mâncăm ceva prin oraş... trebuia să schimbăm şi ceva bani... ceva info de monetărie... la ei se folosesc coroanele ceheşti (că de aia sunt ceheşti) şi preţurile le calculam uşor că 6 coroane fac un leu... deci trebuia să ai la tine doar împărţirea la 6... am adus acasă câte o monedă cam din fiecare tip... 1, 2, 5, 10 şi 20 de coroane... numai de 50 n-am adus că am zis că e cam mult, zgârcit ce sunt :D

automatele de bilete sunt destul de complicate şi merg numai cu monezi... şi sunt automate :D... nu exista nici o cucoană care să-ţi vândă belet... a fost greu prima dată când ne-am deplasat, să înţelegem cum e cu timpul maxim pe bilet, cu schimbarea de zone şi cu valabilitatea şi pe tramvai, şi pe autobuz (şi pe metrou în Praga)... am încercat să întrebăm un student de pe peron cum e treaba cu zonele da n-am găsit mari vorbitori de limba engleză pe acolo... soluţia a fost total românească şi de efect... blat...

am ajuns prin centru şi ne-am mai plimbat înfometaţi pe acolo dar într-un final ne-am stabilit la o teresă şi am îngurgitat nişte delicatese pe care nu le găseşti decât în Cehia (sigur că da), mai exact pizza (eu... alţii şi altceva)... berea care se găsea peste tot era Starobrno, deci aia am băut... eu n-am mai văzut până atunci bere neagră cu 3.8% alcool, dar mergea şi aşa... n-aţi fi vrut totuşi să fiţi în locul chelneriţei care la final a trebuit să dea fiecăruia rest la bancnote de 500 sau 1000 de coroane :D...

după toate ăştia am mers în facultate (care era absolut evident în faţa noastră dar totuşi a trebuit s-o ocolim timp de o oră în speranţa că o vom găsi altundeva) ca să ne recuperăm coletul cu maşinuţele trimis de luni şi să facem ultimele reglaje la maşinuţă...

culmea, când am pus maşinuţele pe traseul lor nu mai mergea nici una bine... toate cădeau la prima curbă... deci se pare că cei de la automatică aveau oarece dreptate când se dădeau cu fundul de pământ că pista de la electronică era pârtie faţă de pista lor şi de aia n-au făcut nici un rahat pe ea la finala naţională... se pare că şi asta din cehia era mai alunecoasă decât cea de la electronica noastră, şi pe lângă asta se alimenta şi cu tensiune mai mare (15.6V măsuraţi de mine la ei, faţă de 14.4 măsuraţi la noi)... nu e nevoie să zic că astfel de diferenţe contează enorm când ai totul reglat la limită ca să meargă cât mai repede... au urmat vreo 40 de minute de nebunie acolo cu toate patru echipele buluc pe pistă, schimbând câte o variabilă şi venind să testeze şi tot aşa...

a fost genial că până atunci toţi eram prieteni şi ne distrasem împreună, băusem, glumisem, dar când eram toţi pe aceeaşi pistă cu 4 maşinuţe mai să ne luăm la pumni :D “bah, tu deja ai pus-o... cât dracu o mai laşi ?”... “cine urmează ? eu stau deja aici, vreau s-o pun în sensul ăla, n-o pune şi tu invers”... “ÎMI VINE SĂ DAU CU EA DE PĂMÂNT”... cam toate astea veneau de la Vlad :D

cel mai genial mi s-a părut că tot codul scris sec de luni până joi a mers foarte ok :D... rar mi se întâmplă să scriu ceva cod (destul de lung chiar) care să nu aibă cel puţin un bug (câteodată cât casa)... pe principiul că ce merge din prima e defect... dar mă rog, aici părea că merge totul... am dat toţi parametrii în jos, a făcut 10 lapuri şi stătea pe pistă şi am plecat că ne dădeau ăia afară din facultate...

cehii sunt cât casa de mari, solizi şi toţi umblă în pantaloni scurţi... era frumos afară dar nouă ne era răcoare cu blugi şi geacă pe noi...

ah şi încă ceva... toate magazinele s-au închis la ora 20... vroiam să luăm ceva cărţi de joc (şi chiar mai important mâncare :D) da n-am mai avut de unde... Andrei s-a dus după nişte cornuri sau ceva şi s-a întors după 2 ore şi zicea că a ajuns din nou până în centru ca să găsească ceva deschis cu mâncare...

that’s it for day one...