...se iveşte o poveste scrisă prin cls a 11-a:

După ce am sărutat-o îndelung, ea mi-a zâmbit şi mi-a răspuns că ar fi de acord să... sună ceasu. Morţii mă-tii de ceas. E 6 dimineaţa. Ceasu încă sună. Coana Jupuioasa ţipă prin 3 etaje la mine să-mi bag ceasu undeva. Eu îi răspund prin 3 etaje şi vis că n-are rost, că n-am termopane în cur. Mă scol în cele din urmă. Cu greu trec peste toate obstacolele din drum şi ajung la baie. Probabil pentru că încă o visam pe Ileana m-am pişat în cutia cu detergent şi m-am şters pe faţă cu hainele murdare. După ce m-am dat cu săpun pe mine să miros sexos, am mâncat în grabă şi am plecat la şcoală. După 5 minute de mers prin stratul imens de zăpadă îmi dau seama că metrou e în partea cealaltă. După ce mi-au ros pantalonii prietenii stimabilului nostru primar şi ’şpe pisici negre care parcă mergeau cu şoareci în craci mi-au trecut drumu, avansam optimist spre metrou când dau să scot abonamentul. După cele 3 găuri din el am presupus că nu va funcţiona. M-am dus cu el la femeia de la control care se uita la mine şi-mi precipita tot hotdogu pe care îl avea în gură şi printre asteroizii comestibili înţeleg că pot să trec. După ce mă împiedic pe scări, geaca ajunge ca pantalonii. Concluzia ! Iarna nu-i ca vara, da scările e ca câinii. După 20 de minute de aşteptat printre geniile ţării în staţia de metrou, soseşte metrou care este desenat în 3 culori care nu le cunosc pe lume şi care scrie că mamele noastre e foarte căutate care se înţelege din ce scrie pe el. Cu un oftat demn de geniul personal, mă arunc în marea de non-genii şi după mii de miresme şi înjurături ajung la destinaţie, ofticat că n-am citit fata de la pagina 5. Ies afară şi aştept maşina. Care normal că nu vine. Pornesc pe jos spre minunatul meu liceu care o să scriu pe el Bin Laden ca să-l dărâme ăia de la Iefbiai.