Daniel Kehlmann – Masurarea Lumii (Die Vermessung Der Welt)

o carte fascinanta, superba... si cand te gandesti ca am ales-o din raft doar pentru coperta... merita fiecare leu...

printre personaje gasim un Gauss, un Humboldt, un Weber, un Kant, un Goethe, un Leibniz... stilul de narare este genial iar paralelismul (in toate formele sale) este perfect... umorul, foarte subtil, dar genial...

• Gauss: “Este ciudat si nedrept, chiar tipic pentru bunul-plac al destinului faptul ca te nasti intr-un anumit timp, al carui prizonier ramai, fie ca-ti place sau nu. Unii pot fi din cale-afara de favorizati fata de cei din trecut, iar altii sunt sortiti sa devina clovnii viitorului.”
• Hertz: “Atunci cand te sperie un lucru, un lucru bun este sa il masori.”
• Gauss: “De ce era trist ? Tristete inseamna neputinta de a trece cu vederea. Starea de veghe inseamna tristete. Cunoasterea, inseamna disperare. De ce? Pentru ca timpul trecea intruna.”
• Bonpland (despre Humboldt): “Dar trebuie sa fii chiar atat de neamt ?”
• un rus: “odata masurata, natura nu mai avea niciodata acelasi farmec” [asta era un fel de Blaga]

legat de editura... traducere buna, foarte putine greseli, coperta superba... paginile prea albe si hartia cam subtire, cum tii putin degetele nemiscate pe ea se onduleaza...

dupa capitolul “Capitala”, trebuie recitit primul capitol si abia apoi urmatoarele... nu e neaparat nevoie, dar eu asa am facut si e fascinant sa vezi cum se leaga niste chestii...o recomand doar celor cu ceva neuroni in cap totusi, restul sa se multumeasca cu admirarea copertii...