bah deci hai să-ncepem a ne aminti...

vineri dimineaţa am plecat la drum cu doi colegi de la muncă (să-i numim alex şi paul) şi cu o nevastă (doamna avocat, s-o numim olivia)... după ce i-am cules pe respectivii de prin cuiburile lor, am ieşit pe autostradă pe la 8 jumate...

drum bun până la turnu severin, cu foarte multă ploaie... pe la filiaşi a dat-o atât de grav încât a trebuit să trag pe dreapta cu avariile pentru că nu mai vedeam absolut nimic în faţă... a fost genial că mergeam pe uscat şi dintr-o dată am văzut în faţă o linie de la care începea să plouă brusc, ca şi cum ar fi fost un nor dreptunghic deasupra zonei, cum s-ar zice “fuck this place in particular“... oricum, decât soare în faţă toată ziua, mai bine ploaie şi răcoare... ne-am oprit să mâncăm de vreo două ori, astfel că am ajuns la porţile de fier pe la ora 14-15...

vama cu sârbii a fost ok, coadă de vreo 15 minute şi am intrat lejer, doar cu buletinele şi fără să se uite la bagaje...

a urmat un drum superb de vreo oră jumate pe dunăre, destul de pustiu şi plin de bălţi... am vizitat o cetate pe drum (golubac) şi apoi am continuat spre belgrad...

faza zilei s-a petrecut la intrarea pe autostradă, unde trebuia sa oprim la un automat, să apăs un buton şi să iau un bilet... opresc, apăs butonul, nimic... mai apăs o dată şi încă o dată, tot nimic... se ridică un geam de la ghişeu şi iese o mână în salopetă care-mi zice ceva tare în sârbă... eu calm, zic: “english ?“... ăla începe să urle “KAKE INGLIŞ !!! BUTON !” şi începe să apese ca dementul pe buton de zeci de ori, continuând să înjure în sârbă... nu i se vedea capul, doar salopeta de la gât în jos, dar se auzea... ăştia din maşină mureau de râs, eu eram doar stupefiat... după vreo 2 minute de apăsat de o sută de ori pe buton, renunţă şi dispare, ca să revină 10 secunde mai târziu cu un bilet de altundeva... mi-l dă în scârbă şi-mi mai zice ceva în sârbă... eu zic calm “thank you” şi plecăm... juma de oră tot au râs ăia din maşină... deep serbia...

am ajuns în belgrad pe la ora 18 (locală, cu o oră în urma noastră), găsim hotelul care era într-o zonă pietonală şi întrebăm acolo dacă au parcare... zic că da, pe undeva prin spate, 15 euro... duc maşina în spate, şi găsesc o intrare minusculă într-un garaj comunist, o intrare mai strâmtă ca pizda unei călugăriţe... se dă paul jos, să mă ghideze, eu încep să dau uşor înainte, sperând că mă va anunţa el când nu mai am loc în faţă... dau, dau, dau, până văd brusc că-şi pune mâinile în cap... moment în care alex din dreapta zice: “cred că ai intrat în zid“... anyway, o bag până la urmă în garaj, şi mă uit la zgârietură... exact peste altă zgârietură pe care mi-o făcuse cineva în parcare acasă acum câteva luni... nici o problemă, tot voiam să schimb bara pe casco... oricum, oribilă parcare...

hotelul (majestic, cică 4 stele sârbeşti) a fost absolut ok, camere mari şi foarte aproape de centru... 70 de euro camera dublă cu toate dotările...

seara am mers să bem şi să mâncăm ceva în centrul lor, foarte frumos, plin de terase şi oameni într-o vineri seară... femei extraordinar de frumoase în belgrad... ca preţuri, sunt comparabili cu noi... moneda lor e dinarul, mult mai slab ca ron-ul nostru... cam 25 de dinari fac un leu... o fază foarte amuzantă la terasa unde am băut câte o bere (apropo, foarte bună berea sârbească, “lav”), când primim nota de plată şi n-aveam decât euro, iar cursul chelnerului era destul de prost şi alex zice “trebuia să căutăm o casă de schimb să avem şi noi nişte dinari“... la care eu mă uit în faţă (spatele lui) şi văd fix o casă de schimb deschisă şi îi fac un simplu gest cu capul... priceless...

ca drum, per total în prima zi am mers cam 615 km...

Galerie Foto Ziua 1