2020. internetul prin aer a devenit practic usb 2.0...

o fi de la particulele PM2.5 (pulă mare 2.5 decimetri ?) care conduc mai bine moleculele de internet în bucureşti ?

în 2003 downloadam o melodie mp3 de 3MB în vreo 3 ore, când mergea... am făcut ceva progres...

—

P.S: 4.94 GB. şanse egale să fie: un film 1080p, un Windows 10 cel mai nou, un pornet 4k (că-i mai scurt) sau o discografie FLAC... nu veţi şti niciodată...

azi s-a terminat :)

nu chiar, dar toată lumea a ieşit afară oricum de săptămâna trecută, îi mănâncă în cur şi se scarpină cu carbid...

mie mi-a plăcut în carantină... nu exagerat, dar sigur mai mult decât altora... n-am lighioane needucate acasă care să-mi ţipe în creieri tot timpul, deci m-am odihnit... am muncit mai eficient că mi-am organizat timpul cum am vrut, am stat fără chiloţi pe mine două luni, am făcut lego-uri, am descoperit muzică nouă, am jucat the witcher (deocamdată doar 1) şi am mai scris pe blog, chiar dacă tot puţin...

sigur, au murit câteva sute de oameni între timp, dar mie mi-a plăcut...

p.s.: nu e chiar fun să speli ridichile cu detergent în chiuvetă, şi ouăle, dar aia e... decât să mori...

Prietenul meu spinos,
Trăieşte într-un loc nu foarte luminos.

Prietenul meu spinos,
Mai scoate capul din maţul gros.

Nu e chiar imaginar,
Dar este cam ordinar.

Nu vreau să fiu răutăcios,
Dar el e cam năbădăios.

Când m-aşez şi eu pe scaun,
Mă face tare să miaun.

El mă face mormoloc,
Eu îl bag uşor la loc.

Aoleu.

Doar ce m-am băşit,
Şi iaca iară a ieşit.

prima dată când nu fac paştele cu ai mei, cu izolarea vieţii... m-a sunat maică-mea ieri seară şi mă întreabă dacă avem mâncare, cozonaci şi i-am zis că ne-am descurcat, avem de toate, şi la final întreabă: da oo vopsite aveţi ? şi i-a zis că nu, oo n-avem, da aia e... şi s-a auzit aşa dezamăgirea în vocea ei, mare cât blasfemia mea aparentă de a încerca să fac paştele fără să am oo roşii (şi nici n-am ieşit la fotbal în parc să se irite)...

şi am zis hai bah să vopsesc doo oo... şi am luat vopseaua roşie care a rămas de la bsg (vezi postul precedent, nu al paştelui, ci pe blog)... şi prietena mea (care nu a fost menţionată niciunde pe acest blog până acum) a făcut ochii, nasul, gura şi freza cu restul de vopsea gri...

p.s: da, da, evident că nu o să le mănânc, că sunt toxice... doamne, calmaţi-vă...

am primit cadou bsg-ul ăsta de la creţu şi alţi colegi de liceu acum vreo 2 ani jumate, dar nu mi-am făcut timp să-l asamblez...

cu izolarea asta acasă mi-am făcut în sfârşit curaj şi în 2 săptămâni am asamblat-o şi vopsit-o... mie îmi place cum a ieşit...

Creţu zice că motoarele în altă culoare sunt ca taxiurile cu uşile de altă culoare...