azi la muncă... vine un coleg şi-mi pune 1 cent pe birou “ia bah şi dă-l mai departe“... eu zic că nu-l dau decât dacă primesc ceva în schimb... mă uit prin jur şi singurul coleg de la care aş fi luat ceva tocmai şi-a terminat punga de pufuleţi... şi zic: “l-aş fi dat pe pufuleţi“... la care se aude întrebarea: “pe câţi ?“... de aici a fost magic...

am stabilit că o să considerăm că o pungă de pufuleţi e 2 lei, care rotunjit inginereşte face juma de euro... nu ne-am hotărât totuşi dacă într-o pungă sunt 50 sau 100 de pufuleţi... am zis totuşi că 100... deci, am zis că trebuia să iau 2 pufuleţi pe un cent...

chiar când făceam calculul, vine un program manager pe la noi şi îl întrebăm “cam câţi pufuleţi crezi că sunt într-o pungă de pufuleţi ? 50 sau 100 ?“... ne întreabă de ce... îi zicem că vrem să calculăm dacă un pufulete costă 0.5 cenţi sau 1 cent... la care el tace un pic şi zice apoi genial: “vă daţi seama că un senzor făcut de noi costă între 4 şi 8 pufuleţi ?“

ne-am căcat pe noi de râs... numai un program manager putea să se gândească la asta...

după câteva minute în care ne-am cules de pe jos înapoi în scaune, vine un mail de la directorul general, în care zicea ceva de o conferinţă şi de un premiu de 2000 de euro pentru cei ale căror articole vor fi acceptate la conferinţă... la care noi toţi zicem: “bah, vă daţi seama câţi pufuleţi ne luăm de 2000 de euro ?“... evident, vreo 400.000...

şi în final, am zis că de fiecare dată când ne mai certăm cu duduile de la finanţe şi n-avem voie să rostim salariul la telefon, o să zicem ceva de genul: “da nu-i corect, ăla ia cu 1000 de pufuleţi mai mult ca mine“... priceless...

a fost o zi bună... n-am mai râs de mult în halul ăsta...

Dr. Jekyll and Mr. Hyde

primul film, originalul mut din 1920... cred că de departe cel mai vechi film pe care l-am văzut până acum...

a fost vizionabil, dar coloana sonoră numai din organ pipes a fost cam mult zic...

nu pot să înţeleg cum geniile de pe vremea aia s-au gândit că e mai bine să pui ecrane întregi cu text între cadre, în loc să pui scrisul jos, în timp ce vorbesc ăia pe ecran, exact ca subtitrările de acum... mă depăşeşte complet...

nota 8.50

La Fée (The Fairy)

un film drăguţ, franţuzesc suprarealist, foarte funny şi warm aşa... cinematografia este incredibilă, sunt nişte decoruri geniale în filmul ăsta...

aş zice un fel de Párpados Azules combinat un pic cu Delicatessen...

ăia care jucau poker în spitalul de nebuni cu pastile colorate pe post de chipsuri au fost geniali... şi patronul chior din restaurant...

chiar recomandat...

nota 9.25

SoulRage – Dream of Fear
[Private Hell, 2013]

vinerea trecută a fost concertul de schimbare de nume din Silver Bullet în SoulRage în Private Hell şi n-am scris nimic pentru că n-am avut poze şi-am uitat... azi au pus băieţii filmări pe net şi zdringhi zdringhi toată ziua la mine-n cap...

concertul a fost demenţial şi filmările astea nu pot reda energia consumată în noaptea aia...

maxim metal la min 3:08...

The Paperboy

despre unii de la un ziar care investighează cazul unuia care cred ei că de fapt nu l-a omorât pe unul...

lent şi prost...

nota 7