încă o seară frumoasă de ziua domnului Lache (cu întârziere, ziua) ... la fel ca în fiecare an...

cei mai buni mici şi cea mai bună salată de castraveţi de la Cocoşatu...

ia să vă spui că vineri am plecat în vama veche... a fost cea mai impulsivă decizie din viaţa mea, exceptând spasmele...

am plecat pe la 19 jumate şi-am ajuns pe la 22... am dat un pic şi cu 180-ul pe autostradă, să văd cum se simte... bine...

drumul e bun bun, da încă nu e gata... ieşirea de pe A2 spre A4 e semnalizată ca o pulă într-un film bisericesc, de am ratat-o cam cu jumate de metru... au trecut testul toate sistemele alea cu trei litere din maşină, care fac să poţi să treci două benzi de autostradă cu 150 km/h şi să ieşi pe o bretea nesemnalizată (din timp, să vadă şi gheorghe)... şi n-am ieşit în câmp decât suficient cât să treacă şi un Q7 pe lângă mine :D... cică nu-s singurul, multă lume dă pe lângă acolo, asta explicând şi lipsa parapetului care probabil a fost cândva...

să vă zic cum a fost pe plajă... vă rog, jur că e adevărat şi am mulţi colegi care pot confirma sf-urile care urmează:

am instalat corturile şi am plecat să ne băgăm picioarele în apă... era spre miezul nopţii... eu plecând cum eram îmbrăcat de serviciu (tricou negru, adidaşi negri), am împrumutat de la un coleg nişte şlapi, ca să mă ud... bonus, sentimentul inerent de cocalar pe care îl oferă sunetul şi târşâitul papucilor... doi colegi s-au dezbrăcat şi s-au băgat în apă, iar eu am rămas până la genunchi în apă... la un moment dat pare să se apropie un val mare, aşa că încerc să mă retrag mai sus, dar în procesul de învârtoşenie în nisip, unul din şlapi este declarat pierdut...

semi încălţat, eu încerc să-l găsesc, pentru că legile fizicii ziceau că valurile nu pot decât să aducă lucruri către ţărm, nu să le ia... am tot căutat vreo 5 minute... ridic la un moment dat capul în sus ca să văd cum un dubios îşi scoate pula lângă noi şi începe să se pişe pe mal... nici măcar în mare ca tot ţăranul, doar pe nisip... ne mutăm 10 metri mai în stânga şi renunţ la procesul de căutare, resemnat să merg desculţ pe plaja plină de scoici şi gunoaie... asta-mi trebuia dacă am vrut să fiu cocalar...

când să plecăm, se duc colegii ăia doi să-şi ia pantalonii, ca să descopere că nu mai au telefoanele şi bani în portofel... superb... se enervează unul din ei şi zice să fugim după un tip care părea mai dubios şi tocmai trecuse pe lângă haine... eu zic  că nu pot să fug, că îmi intră scoicile în picioare... el se opreşte un pic, să verifice ce mai are în portofel... îşi dă seama că nu i-a furat decât banii din el, la care se linişteşte şi renunţă la urmărire... înainte să închidă portofelul, vântul îi ia o foicică din portofel şi încearcă s-o prindă dar îi cade în apă, pe ceva negru... se apleacă, ridică bucăţica de hârtie şi papucul negru şi mi-l aruncă în braţe zicând “p-ăsta-l căutai ?“... genial...

am băut până după 3 dimineaţa şi ne-am culcat în cort...

dimineaţa ne-am dus să mâncăm o omletă, şi încă un pic pe plajă... unul din colegi se aşează pe un şezlong şi noi stăteam în picioare pe lângă el... vine un cocalar cu borsetă şi chitanţe şi îi cere 20 de lei ca să stea pe şezlong... ok, colegul meu îi dă 20 de lei, dar cocalarul se uită la noi şi începe următorul dialog între ei:  (legendă: C = cocalarul, C = colegul meu)

C: da câţi sunteţi ?
C: eu şi ăştia cinci, ce contează ?
C: păi şezlongul e pentru o singură persoană, ei nu pot sta
C: nu-i nici o problemă, doar eu stau pe şezlong, ei stau pe plajă
C: unde ?
C: păi lângă mine aici
C: ah, nu se poate, e pentru o singură persoană
C: n-or să stea pe şezlong, doar eu
C: dar n-au voie nici pe lângă el
C: cum adică n-au voie ? pe nisip ?
C: da, lângă şezlong, n-au voie... deranjează pe ceilalţi care vor să stea pe celălalte şezlonguri...
C: dar stau pe nisip, nu pe şezlonguri
C: nu contează, nu au voie să stea aici
C: prietenele meu, cum să n-aibă voie să stea pe plajă, pe nisip ?
C: nu au, vă rog să plecaţi
C: amice, în primul rând nu e nisipul tău şi în al doilea rând ţi-am plătit şezlongul
C [aruncându-i banii înapoi]: ia-ţi banii şi pleacă...
C: prietene, nu mă poţi da afară de pe plajă
C: ba da, e plaja mea aici
C: cum să fie plaja ta ?
C: da, e plaja mea, întreabă la regia apelor
C: amice, ai cumpărat tu plaja asta ?
C: da, e plaja mea
C: fascinant... şi ce trebuie să faci să cumperi plaja asta de exemplu ?
C: trebuie să ai bani... şi pile... da nu se mai IA plaje
C: extraordinar... 

şi spre final a venit şi o proastă lângă el, probabil mă-sa, să ne zică şi ea să plecăm, că deranjăm lumea... colegul meu culege banii de pe jos, ne strângem lucrurile şi plecăm... mă-sa se dusese să se întindă cu celulita la soare pe unul din şezlongurile ei, şi când am trecut pe lângă ea, îi zic (tare) unui coleg: “frate, toţi analfabeţii IA plaje“... la care proasta îşi dă pălăria jos de pe faţă şi strigă la mine: “să mori tu că era analfabet !“... fabulos... m-am scărpinat în cur şi am mers mai departe...

şi-am plecat şi din vamă... o descriere scurtă a româniei... plină de pişat, hoţi şi cocalari băşiţi... şi mamele lor...

şi încă un lucru amuzant... unul din colegii cu telefonul furat şi-a recăpătat numărul de la vodafone şi şi-a cumpărat exact acelaşi model de telefon când a ajuns în bucureşti, cu toate că era o porcărie care nu-i plăcea, pentru că “nevastă-mea nici n-o să-şi dea seama că e alt telefon, şi n-o să trebuiască niciodată să-i zic că am fost la mare şi mi-au furat telefonul şi banii“... secretul unei căsnicii fericite...

so, my first post on this blog makes me an atheist

ieri am plecat de dimineaţă împreună cu Seba şi Cristi, cu fordul spre transalpina, şoseaua nouă care străbate munţii, în genul transfăgărăşanului...

ăsta a cam fost traseul, cu întoarcerea prin Sibiu... 720 km, 14 ore... destul de obositor spre final, de la sibiu spre casă...

transalpina e genială, nu e gata încă, mai sunt zone de câteva sute de metrii cu drum de piatră, dar e fain rău... a fost o plăcere incredibilă să conduc prin munţi, să folosesc motorul la maxim, să-l aud... maşina merită pe deplin numele sport, neavând absolut nici o problemă să urce până la 2150 de metri...

consumul mediu a fost de 7.3, eu zic excelent având în vedere că 100 km cât ţine transalpina au fost parcurşi numai în treptele 2-4, majoritatea cu a 3-a, şi n-am fost chiar milos spre final, pe autostradă la întoarcere nelăsând-o sub 140...

sus era frig rău, 20 de grade şi un vânt puternic... o diferenţă imensă faţă de cele 40 de grade din bucureşti...

deci o zi lungă, frumoasă, un test adevărat pentru maşină (şi pentru mine)...

cu siguranţă se va repeta...

Galerie Foto Transalpina

pe la Luna Preste Vârfuri cred...

mersi Miluţă...