The Avengers

toate filmele astea cu fiecare, combinate într-unul singur de 2 ore jumate... după toate posturile de pe 9gag mă aşteptam la mult mai mult...

a fost funny doar cât a vrut Downey Jr şi a fost cu Scarleta... în rest, slăbuţ...

nota 8.75

vinerea trecută a fost concertul Therion de la Arene, dar n-am apucat să scriu nimic despre el pentru că a fost o săptămână oribilă pentru mine, cu nervi şi alergături după maşină şi avocaţi... but anyway, i’m fine now...

în turneul de anul ăsta au luat cu ei nişte spanioli, Antalgia, şi nişte franţuji, Elyose... amândouă trupele mi-au sunat la fel şi nu mi-au spus nimic... singurele diferenţe între trupe erau chestiile mai electronice ale mustăcioşilor şi diferenţa de gabarit dintre soliste, cu mare victorie pentru spanioloaică care o putea mânca într-o singură masă pe săraca pariz(er)iancă...

concertul Therion a fost bun spre foarte bun, dar fără mari momente memorabile... faţă de trupa din 2010, au lipsit Katarina şi Snowy, lucru foarte important... Katarina a fost înlocuită de o tipă cam dubioasă, iar Snowy de vreo umbră... bonus, un grăsuţ la clape...

sunetul a fost absolut perfect, într-un stil mai soft, fără cine ştie ce putere pe chitări, execuţia bună, dar setlistul a fost mult sub cel din 2010, cu destule piese în franceză de pe ultima dubioşenie a lor, care încă rămâne de studiat...

Lori a fost impecabilă, as always... Christofer a fost funny cu discursul lui sincer şi Thomas a fost un pervers tot concertul, făcându-i semne obscene tipei de lângă mine... bine că ei şi nu mie...

genial când a prezentat solista secundară piesa Une Fleur Dans le Cœur şi un roacăr supărat de lângă mine urlă la ea: “da vorbeşte fă frumos !“...

dintre momentele maxime ale concertului îmi amintesc o mică lacrimă pe Siren of the Woods, când a intrat Thomas cu flautul peste pianul lui Lori... melodia asta m-a terminat şi acum doi ani, e fantastică live... la Lemuria a fost slab, acustic and shit... au lipsit piese grele ca Typhon sau Cult of the Shadows...

vremea a fost perfectă, afară... înăuntru era saună... nu înţeleg de ce au dat drumul la încălzire în cort, când toată lumea murea de cald... dubios...

oficial au cântat peste 2 ore, cam asta:

O Fortuna (Carl Orff)
Poupée de Cire, Poupée de Son (France Gall)
Son of the Sun
Via Nocturna
The Flight of the Lord of Flies
J’ai le Mal de Toi (Betty Mars)
Abraxas
Vanaheim
Lemuria (Acoustic)
Gothic Kabbalah
The Siren of the Woods
Ginnungagap
Land of Canaan
Wine of Aluqah
The Rise of Sodom and Gomorrah
The Khlysti Evangelist
Une Fleur Dans le Cœur
Son of the Staves of Time
—
The Wondrous World of Punt
The Blood of Kingu
—
To Mega Therion

deci a fost frumos, dar simţitor sub 2010...

Safety Not Guaranteed

posterul descrie perfect filmul...

destul de funny în absurdul lui...

nota 8.75

Casa De Mi Padre

o comedie absolut idioată şi total falsă, dar aşa s-a vrut şi apreciez stilul original, mai ales decorurile şi animalele de carton...

şi o femeie incredibil de frumoasă... Genesis Rodriguez...

nota 8.25 (cu bonus pentru originalitate)

Nervosa – Masked Betrayer

sună foarte bine, mama lor de gagici demente...

i-aş face lucruri foarte necuviincioase toboşarei...