ieri am plecat de dimineaţă împreună cu Seba şi Cristi, cu fordul spre transalpina, şoseaua nouă care străbate munţii, în genul transfăgărăşanului...

ăsta a cam fost traseul, cu întoarcerea prin Sibiu... 720 km, 14 ore... destul de obositor spre final, de la sibiu spre casă...

transalpina e genială, nu e gata încă, mai sunt zone de câteva sute de metrii cu drum de piatră, dar e fain rău... a fost o plăcere incredibilă să conduc prin munţi, să folosesc motorul la maxim, să-l aud... maşina merită pe deplin numele sport, neavând absolut nici o problemă să urce până la 2150 de metri...

consumul mediu a fost de 7.3, eu zic excelent având în vedere că 100 km cât ţine transalpina au fost parcurşi numai în treptele 2-4, majoritatea cu a 3-a, şi n-am fost chiar milos spre final, pe autostradă la întoarcere nelăsând-o sub 140...

sus era frig rău, 20 de grade şi un vânt puternic... o diferenţă imensă faţă de cele 40 de grade din bucureşti...

deci o zi lungă, frumoasă, un test adevărat pentru maşină (şi pentru mine)...

cu siguranţă se va repeta...

Galerie Foto Transalpina

pe la Luna Preste Vârfuri cred...

mersi Miluţă...

genial, mergem ?

aşadar, ultima zi...

Monarchy, aceeaşi chestie ca şi-n ageless, fost ok...

Pipes & Pints, nişte cehi demenţi care făceau metal cu cimpoi... au fost chiar interesanţi...

Taine şi-a făcut din nou numărul cu proiecţii, cu filme, cu duduia fără voce de pe bandă... fără nici o piesă veche, din nou... eh, mie mi s-a cam luat de ce-a ajuns Taine, îmi pare rău...

Tristania a fost o trupă mare, deosebită cândva... aseară am văzut o Tristania bună instrumental, bună la vocea solistului clean şi mai ales la growls-urile chitaristului, dar praf la vocea feminină, de care are nevoie atât de mult... duduia aia care încearcă să cânte cu ei este absolut oribilă la timbru şi se chinuie, se chinuie rău să fie măcar un pic din ce era Vibeke... dacă tot concertul cântau doar bărbaţii şi o trimiteau acasă pe Mariangela ar fi fost un concert de câteva ori mai bun... oricum, am simţit ceva din emoţiile transmise de vechea Tristania, mai ales pe bijuteria de piesă care este Tender Trip On Earth, deci trupa n-a murit încă, speranţă există, dacă scapă de tipa aia... de efect tipa de la chitara ritm, very cool...

Pulp a fost cam plistiseala maximă, cu excepţia singurei melodii pe care o ştiam de la ei, Disco 2000, melodie pe care o ador, trebuie să recunosc... din 95 când a apărut, mă duce într-o altă lume când o aud... printre singurele piese non-metal care îmi fac asta... de-mpreună cu Narcotic de la Liquido... aşa, deci plictiseală la accentul solistului...

Meshuggah m-au reţinut trei piese, după care n-am înţeles de ce le lipseşte complet melodia, şi-am plecat acasă... nu pot să ascult aşa ceva...