The Proposition

o mega-mare-imensă plictiseală...

noroc că eram ocupat cu mâncatul unei rodii, că altfel îl stingeam de mult...

nota 5.75

deci da... OST Mountain Fest-ul n-a murit... duminică a fost un warm-up pentru ediţia 2011, să ne prezinte câteva dintre trupele româneşti care vor cânta la festival... între 22 şi 24 iulie, dar am uitat oraşul din păcate (undeva la munte, duuh)... (re)aflăm în curând... (edit: râşnov)...

în primul rând trebuie să menţionez că Cage-ul s-a închis, vândut şi reprofilat, deci mai toate concertele metal s-au mutat într-un club numit Wings... a fost prima dată când am intrat în el, dar pot spune sincer că e cu câteva clase peste cum era Cage-ul... spaţiu mult, garderobă, scenă mare şi înaltă, aerisire şi un sunet incomparabil mai bun decât în Cage, mai ales pe partea de voce... deci na, haideţi să nu mai plângem după Cage şi să ne bucurăm de noul club că merită...

prima formaţie care a cântat a fost Carpatica, ca participanţi la festivalul de anul trecut... pe băieţii (şi cele două fete) ăştia i-am văzut şi acu câteva săptămâni în Cage şi mi-au plăcut şi atunci şi acum... de data asta s-au auzit mult mai bine şi Legea Străbună mi-a răsunat în cap mult timp după ce s-a terminat concertul... păcat că în afară de cei 3-4 care făceam poze nu prea era lume în faţa scenei... după concert mă duc să fac poză la setlist şi observ că aveau şi un bis trecut la sfârşit, la care solistul zice semi-dezamăgit: “eram pregătiţi... dacă ne striga cineva la bis“:

Adormit în munţi
Tăierea viei
Tainele uitate
Chemare
Legea Străbună

Galerie Foto Carpatica

dintr-o dată s-a umplut zona din faţa scenei cu vreo 20-30 de puştani de 15-16 ani care aplaudau şi strigau cu mâinile pe sus, de ziceam că a înviat din morţi însuşi michael jackson şi s-a urcat pe scenă... nu... pe scenă au urcat tot nişte puştani de 15-16 ani care de care mai emo, de cică le zice Paradox... era clar, fanii din faţa scenei erau colegii lor de clasă din liceu :D... au cântat complet altceva decât metale grele şi n-au avut absolut nimic în comun cu restul trupelor sau cu festivalul în sine... nu zic că au cântat oribil sau ceva de genul, doar că eu n-am 15 ani :D... în afară de o melodie foarte catchy, Monster, m-am cam plictisit pe restul melodiilor... rămâne un paradox (v-aţi prins da ?) prezenţa lor între celelalte trupe...

Galerie Foto Paradox

hai că am ajuns să văd Apa Sîmbetii deja pentru a treia oară... şi repetându-mă, cu toate că nu sunt fan al genului, au început chiar să-mi placă... de data asta chiar i-am ascultat mai atent şi au fost ajutaţi şi de sonorizarea mai bună... ce mişto sună live intro-ul de la Solar Extinction... o chestie ciudată cu sunetul era că în faţa scenei chitările se auzeau foarte panoramat, deci dacă stăteai în faţa unuia dintre ei nu-l mai auzeai deloc pe celălalt... pe centru şi mai în spate se auzea perfect...

Galerie Foto Apa Sîmbetii

încă o schimbare de stil... trecem la un gothic tipic, cu braşovenii de la True Mind... încerc să-mi amintesc când am ascultat ultima dată o tipă la voce într-un concert de club... cred că în afară de Tiarra prin octombrie, n-am mai servit nici o voce de duduie (nu, solista coioasă de la Deathhowl nu se pune)... în prima jumătate m-am cam plictisit, eu trecând de ceva vreme peste perioada Nightwish şi Within Temptation... spre final au băgat vreo două piese care mi s-au părut mai interesante, Stop Killing Them şi Apus parcă... tipa avea voce, evident modelată după Tarja, dar se auzea cam încet... am auzit şi un cover, Mother Earth... setlist:

Redemption
Fire In The Hole
Self Anthem
The Rage Of The Earth
Mother Earth
Stop Killing Them
Apus
Tainted Angel

Galerie Foto True Mind

ajungem şi la ultima trupă a serii, Ka Gaia An, care mi-a plăcut instant :D... nu-i mai văzusem până acum, dar ce păcat... cum ziceam şi prima dară când am ascultat Carpatica, i’m a sucker for folk metal din ăsta tipic românesc, dar nu-mi pasă, îmi place :D... de la părţi de heavy metal, chiar şi death şi până la doine şi hore metalice, totul intra brici în urechi la mine... prea tare chitara aia B.C. Rich, cum se aude... şi instrumentul ăla ciudat de suflat (fagot) suna interesant... Ka Gaia An se adaugă pe lista lui gheorghe de favorite... Techno mi-a plăcut cel mai mult :D... ce-au zisără:

Intro + Tomiris
Noaptea
Sfânta Cetate
Joacă Dacii
Techno
Doina
Dansul La Lumina Lunii
Neamul Dacilor
bis: Joacă Dacii

Galerie Foto Ka Gaia An

hai toată lumea la uniformă...

scoateţi tricourile cu OST Mountain Fest :D

am cam terminat şi masterul... am dat toate examenele (nu fanilor, n-am luat 10 la toate, am reuşit să fac rost şi de un 8)... mai am de făcut doar proiectul de disertaţie şi am scăpat de şcoală... 18 ani mi-au ajuns...

mi-am dat seama că mi s-a luat... nu pot să mai învăţ lucruri inutile care nu-mi trebuie şi pe care ştiu deja că nu le voi folosi în proiectele de la muncă... refuz să-mi mai umplu creierul cu formule şi alte căcaturi când le găseşti pe toate în cărţi sau evident, pe net... că n-o să lucrezi niciodată la un proiect serios fără să ai acces la net... ştiu că sună neprofesional, dar e imposibil... de exemplu dacă primeşti nush ce cod de eroare din cinci digiţi şi nu mai ştii ce să faci, cauţi repede pe google şi chiar dacă nu găseşti o rezolvare directă (ce simplu ar fi) tot îţi dă o idee cam de la ce-ar fi...

deci ce ziceam... ah da, că mi s-a luat de facultate... dar asta nu înseamnă că nu o că continui să tot învăţ... în domeniul meu trebuie să înveţi aproape încontinuu... dar chestii utile... e complet altceva...

în mod normal ar trebui să prezint şi proiectul de disertaţie în vreo 10 zile, dar n-am apucat să lucrez mai deloc la el, deci se amână până în vară... va urma un post în care voi descrie ce o să fac la proiect... e sf :D

m-am gândit mult, şi m-am decis să nu mă bag şi la doctorat... oricum, nu acum şi nu tot la poli (adică nu în românia)... m-am săturat să-şi bată joc de mine... până nu dispare decanul (dacă tot am ocazia, muie domnule teodor petrescu) şi nu se schimbă sistemul de lucru al secretariatului şi alte lucruri prin conducerea şi mentalitatea facultăţii eu nu vreau să mai am nimic de-a face cu politehnica... îmi pare rău, dar în cei 6 ani am simţit cum au avut o plăcere dementă în a-şi bate joc de studenţi... şi aceeaşi plăcere am văzut-o şi la unii profesori... deci nu... adio, la revedere...

—

o fază foarte tare de la unul din examenele din sesiunea asta... doi supraveghetori tineri, pe unul din ei îl ştiam de la concursul cu maşinuţe de anul trecut, pe celălalt nu... eram pe la mijlocul timpului alocat, în prima bancă, concentrat pe subiecte... la un moment dat, unul din cei doi tipi care supravegheau examenul, cel pe care nu-l cunoşteam, zice: “eh, cum e andrei cu găleţile alea... ai lăsat-o cam moale în ultima vreme pe blog... adică, poze cu jocuri de societate ?“... deci a fost mult prea tare :D

îmi asigur fanii că sunt şi voi rămâne acelaşi gheorghe intelectual cu găleţile de muie după el, doar că nu prea m-a mai enervat nimeni foarte tare în ultima vreme... la examene mi-au dat aproape numai 10, căldură în casă am avut, femeile mor după mine, n-am alunecat pe gheaţă să-mi rup dinţii şi nici măcar ăia de la poliţie care mi-au schimbat buletinul nu m-au enervat... trist... poate doar câinii vagabonzi să mă enerveze constant, dar aţi văzut ce se întâmplă când scriu despre ei...

îmi salut fanii, mă înclin...

azi am fost la un concert mai soft... mult mai soft... folk... în iron city...

artiştii principali: Marius Baţu şi Dragoş Boeru... şi mi-a plăcut...

din păcate, aşa incult cum sunt, n-am recunoscut nici o piesă, dar poate se va schimba şi asta pe viitor...