cer scuze pentru întârziere, dar de sâmbătă şi până acum am fost prins în multe lucruri mai mult sau mult mai puţin geeky (:D) şi n-am avut când să scriu ceva... de fapt nici acum n-am dar eu am o regulă, că dacă nu scrii cronica şi nu pui pozele de la un eveniment maxim a doua seară de după concert, n-o să mai fie interesat nimeni de ele după aia...

deci hai să fac un sacrificiu şi să mâzgălesc digital câteva vorbe despre ce s-a întâmplat sâmbătă...

în primul rând, am mers aplecaţi pe stradă pentru că desigur, luna era foarte aproape de pământ, mai mai să dăm cu capul în ea... atât de aproape că nici n-am văzut-o, probabil o fi ca atunci când ţi se aşează musca pe nas şi n-o mai vezi...

prima trupă care a cântat au fost tot acei Apotheosis de acum două săptămâni care au deschis şi evenimentul pentru dudui... din nou cu cover-ul Therion, dar cu alt bărbat la voce (solistul de la Inopia de data asta)... parcă a sunat mai bine cu colaboratorul lor, dar asta e doar părerea mea... în rest au sunat cam fix la fel, cu nişte progrese, şi anume că de data asta au reuşit să cânte cover-ul Dimmu Borgir şi a sunat bine de tot, Sebastian de la bass (probabil mascota formaţiei :D) a făcut toate femeile să se ude în public etalându-şi masculinitatea de pe picioare într-un kilt, iar de data asta au avut şi bis... tot Summer Night City, că se pare că tuturor le-a plăcut piesa asta... tipa de la voce e ok, dar nu merge pe Over The Hills And Far Away... ceva era foarte over the hills and far away la modul în care a cântat-o, mai mult ca intonaţie decât ca voce... dar poate oi fi eu prea obişnuit cu vocea Tarjei şi nu accept pe nimeni altcineva pe piesele ei... sacrilegiu...

Galerie Foto Apotheosis

după asta au cântat Fortress of Faith... băi simţeam că am inventat maşina timpului şi m-am întors înapoi fix două săptămâni... aceleaşi formaţii, cam aceleaşi piese şi cam aceleaşi vestimentaţii (exceptând kilt-ul lui Seba, desigur)... partea bună e că şi Fortress of Faith au sunat mai bine de data asta, Vanda a avut mai multe coaie sâmbătă şi a reuşit să bage până şi un cover Dio, fantastica piesă Rainbow in the Dark, singura piesă pe care chiar am cântat în seara aia... şi chitările s-au auzit mai bine de data asta, deci a fost bine... în afară de cover-ul Dio au avut cam acelaşi setlist ca şi înainte să mă întorc eu în timp...

Galerie Foto Fortress of Faith

au urmat Inopia, formaţia de actori de teatru şi telenovele... de data asta mi-au plăcut mai mult ca la OST şi pot spune că au fost cea mai bună trupă a serii... nu îmi plac foarte mult piesele de pe primul lor album, dar sâmbătă au cântat şi câteva piese noi care vor fi puse pe un viitor album şi astea au sunat foarte bine, mult mai heavy, mai rapide, mai brutale... atât de heavy încât la ultima piesă Salex a rămas fără coarda mi groasă... bestial la propriu... păcat, chiar începea să-mi placă piesa aia... data viitoare băieţi... (şi fete, că sunt juma-juma... ah da, apropo de asta, puţine chestii sunt mai sexy decât o tipă la bass... mişto Georgiana aia)...

Galerie Foto Inopia

marele vedete ale serii, italienii (câh) de la Theatres des Vampires, m-au plictisit teribil... nu ştiu de ce se extaziau cei 20-30 de oameni din primele rânduri (da, la ăştia chiar s-au format rânduri), că eu am văzut pe scenă următoarele, cu tot respectul: o duduie urâtă cu spume şi care chiar dacă avea ceva voce eu n-am auzit-o, iniţial îmbrăcată, ulterior aproape dezbrăcată dar în cel mai vulgar şi dezgustător mod posibil, care s-a mânjit cu sânge pe faţă şi corp în cel mai grotesc mod posibil şi care probabil cânta despre vampiri (despre ce altceva) şi dădea foc la cărţi pe scenă, probabil asta simbolizând ceva foarte puternic în piesa respectivă... un chitarist chel care nu mi-a arătat nimic, un bassist banal, un clăpar care arăta ca bono cu vreo 20 de kile în plus şi un toboşar din nou banal undeva pe fundal... şi multe instrumente şi sample-uri de pe bandă, lucru care nu-mi place niciodată...

deci nu, n-am înţeles nimic din muzica lor, n-am înţeles nimic din prezenţa lor scenică, m-au plictisit teribil şi m-am retras undeva pe un scaun că nici poze nu mai aveam chef să fac...

şi da, oricum urăsc tot ce ţine de vampiri, niciodată nu mi-au plăcut filmele şi poveştile despre ei, mi se par aşa nişte cretinătăţi ridicole... dar asta  n-are mare legătură cu faptul că am văzut pe scenă o formaţie de duzină care a sunat mai prost decât Inopia de vreo 2-3 ori...

iar dacă cântau Tiarra înaintea lor aşa cum trebuia iniţial, le-ar fi dat clasă italienilor... am zis !

Galerie Foto Theatres Des Vampires

m-am întâlnit cu o grămadă de lume în seara aia: Carmen, Blonda, Alex, Lenore, Nadia, Andreea, băieţii de la Silver Bullet, Irina de la Carpatica, Warsongu, Cristiana, Titus, Miron... foarte mişto...

şi îi mulţumesc lui Sorin Turcu că nu are pretenţii de acreditări oficiale de presă la evenimentele Stay Metal Forever, chiar dacă era vorba de o trupă străină...

singurul eveniment la care o să vreau acreditare foto şi o să muncesc pentru asta o să fie la OST... atât... în rest nu-mi pasă dacă am voie sau nu... ce mi-e cu poze, ce mi-e fără...

iată şi cealaltă parte a plăcuţei...

am luat placa de la PC Boards...

arată aproape impecabil, cu foarte mici imperfecţiuni: placa de textolit este un pic curbată, găurile din via-uri nu sunt perfect centrate şi în câteva locuri izolate soldermask-ul este un pic zgâriat... dar astea sunt fineţuri, fiind singurele chestii care se abat de la perfecţiune...

în rest, totul perfect... traseele de cupru sunt rutate perfect, au dimensiune uniformă şi nu sunt extracorodate în colţuri... soldermask-ul este roşu cum l-am cerut iar silkscreen-ul arată bine şi pare rezistent...

mi-au dat două plăci... prima pe care au făcut-o are două mici defecte pe spate, un traseu îngroşat şi un traseu care atinge la masă într-un punct de vreo 0.3mm... chestiile astea se repară în 2 minute cu un cutter ascuţit, dar ei au zis să fie profesionişti şi au refăcut placa, iar azi mi le-au dat pe amândouă, că ce să facă ei cu cealaltă...

astfel că am două plăci la preţ de una, pentru că cealaltă se repară imediat...

deci a fost ok alegerea fabricii, PC Boards şi-au făcut treaba, sigur o să mai fac plăci la ei pe viitor...

am pus pozele la rezoluţie mare, ca să puteţi studia calitatea traseelor...

p.s: da, am silkscreen peste pad-urile smd, ştiu... este greşeala mea, nu m-am uitat în eagle să văd dacă se suprapun... dar n-a fost nici o problemă, le-am curăţat în 5 minute cu un cutter, totul e în regulă acum...

mă bag la lipit piesele :D... oh, this is so fun :D

cam aşa va arăta placa de bază pentru microprocesor...

două săptămâni am lucrat la schemă şi layout, dar a ieşit absolut genial... cu roşu e desenat cuprul de pe top, cu albastru e cuprul de pe bottom, cu alb e textul şi cu verde pad-urile pentru pini...

placa asta conţine cam tot ce trebuie pentru a implementa schema aia de principiu de mai jos... sper doar să nu fi greşit sau uitat ceva, dar asta se rezolvă întotdeauna dacă “mai tragi un fir“...

tot design-ul a fost făcut în Eagle, un program pe care l-am descoperit recent şi care este exact ce-ţi trebuie când te apuci să proiectezi o plăcuţă... mi-a oferit posibilitatea să fac absolut orice am avut nevoie pentru a desena totul perfect...

am trimis săptămâna trecută fişierele sursă la PC Boards şi mâine ridic placa fizică... sper să aibă scule bune şi să iasă perfect, că ar fi păcat să nu arate exact ca în desen... mă costă 200 ron, are 132 x 96 mm şi cupru pe ambele feţe, soldermask roşu pe ambele feţe şi silkscreen doar pe top...

revin mâine seară cu poze reale...

House Of Flying Daggers

una din cele două chinezării care îmi plac în mod deosebit şi pe care le revăd oricând cu plăcere (cealaltă fiind The Hero)...

ce să nu-ţi placă... cinematografia absolut superbă, cu peisajele colorate artificial, cu frunzele roşiatice care se transformă în fulgi de zăpadă în câteva secunde, actriţa superbă şi toate costumele alea elegante, muzica genială de pe fundal şi povestea tristă... şi pumnalele zburătoare...

e altceva...

soundtrack:

Kathleen Battle – Lovers

nota 9.25