The Men Who Stare At Goats

vai ce comedie stupidă... încă nu-mi vine să cred cum şi-au bătut joc de tot, de la armata americană până la hipioţi şi forţele Jedi... asta a fost mişto...

dar e destul de am adormit la el, dacă-mi permiteţi exprimarea...

nota 8

de acu două duminici, din grill...

(C) Schliemann Enoh

pentru unii veniţi din obsesie, pentru alţii veniţi de curiozitate, pentru alţii veniţi să studieze, pentru alţii veniţi să admire, pentru toţi aseară au cântat olandezii de la Epica...

coadă la intrare în Silver Church, intrat la oră fixă înăuntru, postat cât mai în faţă, băut o bere şi aşteptat ceva...

în deschidere au cântat NeXuS... nu-i văzusem, nu-i auzisem până ieri, dar feţele mi-au fost cunoscute... toboşarul de la Bucium şi solistul de la Act... pe restul nu-i ştiu... ce-au cântat ? un fel de trash / heavy metal, care n-a sunat rău dar nici nu m-a impresionat cu ceva, măcar cu ceva... interpretare foarte bună dar compoziţiile nu mi-au plăcut... şi na, ce legătură are NeXuS cu Epica ? în orice privinţă ? poate că amândouă trupele au un set de tobe pe scenă... sau că amândouă trupele au cântat aseară... că alte asemănări nu găsesc... deci în concluzie, oricum ar fi sunat NeXuS aseară, alegerea lor a fost complet neinspirată...

Galerie Foto NeXuS

Epica a fost multe chestii... majoritatea da, de bine... Simone Simons este într-adevăr frumoasă, pot să confirm asta acum că am stat la câţiva metri de ea... am mai văzut eu femei care arătau bine în poze şi când le vedeai live te întrebai dacă trupa nu cumva a venit cu solista de rezervă, dar nu e cazul ei... arată parcă un pic mai pe la 30 de ani (când ea are 26), dar cine zice că asta e un lucru rău ? :D

şi femeia are voce... ohoho, ce voce... pe Tides of Time şi The Phantom Agony a răsunat Silver Church-ul cum n-a mai făcut-o de fix anul trecut pe vremea asta, când minunata Su Ehlers vibra candelabrele cu versurile din Eppur si Muove (of, şi acum mă trec fiorii când mă gândesc la momentul ăla)...

şi mai ştie şi să dea din plete, bine de tot... şi în ritm cu piesele, nu ca alţii care dau din cap doar ca să se afle în treabă... ştia bine ce face...

ah da, mai era şi o formaţie pe scenă, era să şi uit de ei... aveam de toate... doi chitarişti, aşa cum trebuie să aibă orice trupă, bassist, toboşar şi clăpar... toţi şi-au făcut treaba perfect, şi instrumental Epica a sunat perfect... mie unul mi-a plăcut foarte mult momentul instrumental, în care Simone a luat o pauză, iar băieţii au băgat un Imperial March magistral, de ziceai că e Darth Vader pe scenă...

au cântat destul, dar s-au axat foarte mult pe ultimul album, care nu e chiar cel mai bun al lor... dar s-au întors la bis şi au cântat şi piesele lor alea clasice de pe primul album, pe care îl ascultam pe repeat în liceu...

să concluzionăm... Simone Simons superbă şi ca trup şi ca voce, cu mare chef de cântat, şi nişte instrumentişti care au acompaniat-o perfect... şi pe lângă asta, Mark Jensen a mai dat şi din voce, şi a dat bine... sunetul a fost bun spre foarte bun, cel mai important e că vocea s-a auzit foarte bine, lucru care a fost esenţial...

la sfârşit păreau foarte fericiţi şi au petrecut destul timp împărţind celor din primele rânduri pene de chitară, prosoape, sticle de apă, foile cu setlist-urile şi orice au mai găsit pe scenă... se vor întoarce...

Galerie Foto Epica

—

câteva lucruri nasoale de aseară... aglomeraţie incredibilă, de abia aveai loc să stai... în câteva momente mi-a fost imposibil şi să-mi ridic mâinile sus să aplaud... oribil... nu mai vindeţi aşa multe bilete în locaţii în care nu încap atâţia oameni... şi sunt mândru de mine că am scris fraza precedentă fără să conţină construcţia lexicală “vă fut în gură“...

nici n-o să încep să descriu cât de praf erau cei de la lumini, din nou... tot concertul a fost ba complet roşu, ba verde, ba albastru, de abia zăreai ceva pe scenă... şi când mai dădeau ceva lumină pe scenă, era din stroboscoape şi te zăpăcea de cap... bah nene, veniţi-vă în fire, altfel erau luminile în Silver Church până acum... v-aţi prostit de la concertul Negură Bunget încoace... şi acolo a fost la fel de praf... şi nu vreţi să ştiţi de la ce fraze m-am abţinut de data asta...

şi pe lângă asta cu luminile, fum nene pe scenă de nu se mai oprea... în ţărănie... oribil...

noroc cu Epica, că altfel nu-mi plăcea seara de ieri :D

—

OST:

Epica – The Phantom Agony

Epica – The Imperial March

tam tam tam tam taram, tam taram... TAM TAM TAM TAM TARAM TAM TARAM :D:D:D
genial

Abre Los Ojos

al doilea film al lui Amenábar... originalul după care s-a făcut Vanilla Sky (pe care nu l-am văzut încă)...

pe gustul meu... despre vise şi cu Penelopa :D... şi regizat foarte bine, dar asta e implicit...

nota 8.99

se pare că indiferent de anotimp, de câte ori mă duc în fabrica trebuie să plouă torenţial sau să bată vântul mai tare ca stephen hendry pe jimmy white în aniii 90 (doar pentru cunoscători)...

trecând peste locaţia oribilă (doar evenimentul se numea tomberon fest) şi peste faptul că din patru trupe care trebuiau să cânte doar două au mai apucat să facă asta, a fost o seară în care muzica a fost peste orice alte căcaturi tipice (cum ar fi lumea puţină, sunet prost, lumini oribile, scenă şi decor total comuniste şi întârzierea de cam două ore)...

Akral Necrosis n-au mai cântat că un membru se pare că era răcit (presupun că vocalul, că altfel n-ar avea sens), iar Kistvaen aveau un chitarist rătăcit pe munte, deci nici ei nu ne-au mai băgat în depresie, dar s-au băgat pe ei înşişi...

de muzică...

Abigail au sunat bine, mult mai bine decât ultima dată, să zicem incomparabil mai bine... au un chitarist nou care n-a învăţat încă toate piesele, astfel că din setlist-ul de ieri au lipsit piese foarte bune ca Sonet (na, concert Abigail fără Sonet... cine ar fi crezut) sau Moon Cathedral... vocea lui Răzvan nu s-a auzit deloc pe Bitterness / Tears dar în rest melodia asta a fost interpretată absolut perfect, instrumental mai ales dar şi părţile mai dure ale lui Mihu... păcat de vocea clean, dar na, era fabrica, la ce să te aştepţi... oricum mă aşteptam să fie mult mai rău sunetul decât a fost... deci na, fără să stau pe gânduri, cel mai bun concert Abigail pe care l-am văzut eu, şi-am văzut patru până acum... au cântat o piesă şi cu Buvnitz la voce, şi au dat la bis Kogaion cu Fenrir la chitară, care nu s-a putut limita doar la air guitar pe piesa asta... l-am văzut cum nu-şi putea ţine mâinile pe loc în public când au cântat piesa cu noul chitarist... n-am înţeles de ce n-au dat şi Sonet dacă tot era Fenrir pe scenă, dar poate ştiu ei mai bine... setlist (plus bis-ul la care s-au cântat încă o dată două piese):

Intro
Mirror / A Room Without Windows
Astral Sleep
Kogaion
It Is The Night I Fear
Sweet Cruelty
Bitterness / Tears
Roswell 47 (Hypocrisy)

Galerie Foto Abigail

la Ka Gaia An a rămas foarte puţină lume, lucru destul de trist... din păcate, sunetul nu i-a ajutat foarte mult, ultima dată când i-am văzut în Wings a fost total altceva... bass-ul a fost dat mult prea tare, se auzea aproape numai el peste tobe... chitara nu s-a auzit deloc până pe la ultimele trei piese când s-o fi prins şi sunetistul de treaba asta şi l-a dat mai tare... lucru trist, pentru că sună foarte mişto chitara aia... în rest, cam acelaşi playlist ca şi-n Wings, cu excepţia că de data asta au cântat şi o piesă în engleză care va fi pusă pe viitorul album... şi na, cu sunet bun, cu sunet prost, mie tot mi-au plăcut...

Galerie Foto Ka Gaia An