mâine în El Grande Comandante
(e pe lângă Wings)

The Brothers Grimm

slăbutz... şi povestea şi realizarea, se putea mult mai bine...

anywayz, ce ţi-e cu globalizarea asta: un român se uită la un film american luat de pe torente ruseşti şi tras pe un dvd chinezesc în care un suedez interpretează în limba engleză un italian din armata franceză care se află pe teritoriu german ocupat... genial...

nota 7.99

The Island

un fel de Equilibrium mai mişto şi mai bine făcut, şi cu Scarlett Johansson...

a fost fun aşa de văzut, ca orice film al lui Michael Bay, nici o surpriză aici... doar că parcă aş fi vrut să fie ceva mai scurt (are peste 2 ore)... şi s-a terminat mult prea fericit pentru o distopie...

Lincoln Six-Echo: What’s “God”?
McCord: Well, you know, when you want something really bad and you close your eyes and you wish for it? God’s the guy that ignores you.

nota 8.50

Haggard – Charity Absurd

—

foarte puţini au ascultat primul album Haggard... mulţi probabil nici nu ştiu de existenţa lui pentru că de multe ori nici nu este considerat album Haggard de către fani, pentru că în afară de geniu n-are nimic în comun cu următoarele lor albume...

prin 94, înainte ca Haggard-ul să aibă 20 de membrii de toate sexele şi orientările instrumentale, Asis a strâns în formaţie încă 3 tipi şi au scos albumul ăsta, melodic technical death metal l-aş numi eu... deci fără nici o legătură cu classical symphonic metal-ul pe care îl cântă acum...

mie unul îmi place la nebunie... pasaje acustice, solo-uri foarte tehnice şi melodice absolut demenţiale, ruperi incredibile de ritm, toate scoase din geniul lui Asis, laolaltă cu vocea lui...

aveţi mai sus o piesă din perioada aia, care conţine tot ce-am enumerat mai sus...

O Brother, Where Art Thou

băi cât am râs... bestială comedie neagră în stilul lor clasic... al cui ?

păi e absolut genial că m-am întâlnit cu tzutzu azi înainte să vină ploaia şi zice, bă să mă uit la un film mişto cu rednecşi, şi enumeră cuvintele care formează titlul filmului ăstuia...

vin acasă, îl trag fără să mă uit pe imedebe la el şi îl văd...

şi de câte ori râdeam la câte o fază mă gândeam, frate ce seamănă stilul cui o fi regizat filmul ăsta cu a fraţilor Coen... şi pe la final chiar mă gândeam, bă n-o fi regizat chiar de ei, că prea e a lor tot...

şi da, e editat de Roderick Jaynes...

—

“woman is the most fiendish instrument of torture ever devised to bedevil the days of man“...

nota 8.99