este absolut genial cât de disperat e tipul care încearcă să le oprească...

fabulos când dă din mâini ca nebunu de oftică :D

Hunter Prey

art-movie cum îl numesc unii pe imdb... adică un film de care n-a auzit nimeni, făcut cu bani puţini, actori absolut necunoscuţi şi nici un efect special... dar cu multă dăruinţă :D

mie mi-a plăcut... nu pare ieftin, cinematografia e foarte mişto şi editarea e remarcabil de bună, iar la astea adăugăm şi ceva sunet de efect (că melodii n-a avut, deci nu pot s-o numesc coloană sonoră)...

are şi chestii mai slabe şi chestii mai bune... câteva clişee tipice dar şi nişte chestii foarte originale care mi-au plăcut...

absolut cel mai genial lucru mi s-a părut că jumătate de film credeam că eroul pozitiv e un anumit personaj, ca de pe la mijloc încolo să se schimbe tot... foarte interesant, mă gândesc cum ar fi tehnica asta într-un film mai mare...

nota 8.75

Judas Priest – Diamonds And Rust

ce îmi cântă în minte încontinuu de duminică seară încoace... absolut superbă preluarea lor a piesei ăsteia, i-au dat o cu totul altă clasă... iar versiunea asta live acustică este cu încă o clasă peste versiunea de studio... şi cum au cântat-o duminică a fost la fel de demenţial, jumătate acustic şi jumătate rapid şi heavy... momentul meu preferat din concert...

—

I’ll be damned, here comes your ghost again
But that’s not unusual
It’s just that the moon is full
And you decided to call

And here I sit, hand on the telephone
Hearing the voice I’d known
A couple of light years ago
Headed straight for a fall

Well we both know what memories can bring
They bring diamonds and rust
Yes we both know what memories can bring
They bring diamonds and rust

Now I see you standing around with snow in your hair
Now we’re smiling out the window of the crummy hotel over Washington Square
Our breath comes in white clouds, mingles and hangs in the air
Speaking strictly for me we both could’ve died then and there

Now you’re telling me you’re not nostalgic
Then give me another word for it
You were so good with words
And at keeping things vague

I need some of that vagueness now
It’s all come back too clearly, I love you dearly
But if you’re offering me diamonds and rust, I’ve already paid

Diamonds, diamonds and rust !
Diamonds, diamonds and rust !
Diamonds, diamonds and rust.
I don’t want no more diamonds, diamonds... and rust !

—

superbă interpretare ritmică din partea lui K.K. Downing... se vede pe faţa lui cât de mult trăieşte melodia în timp ce-o cântă...

domne deci eu pierdut vara, la propriu... o declar pierdută pe undeva, nici nu ştiu dacă am avut-o vreun pic vara asta... m-am săturat să plouă la fiecare concert în aer liber... când plouă volumul oamenilor prezenti la concert se dubleză, nu c-ar înghiti apă, dar că toată lumea vine cu rucsace şi milioane de alte genţi după ei ca să nu-i atingă stropii de ploaie...

ieri a fost cât de cât ok, dar trebuia să ştii să-ţi dai seama de asta... a plouat până să plecăm de-acasă şi dup-aia nu... meteorolog cum sunt, am dezbătut vreo 10 minute cu mine însumi la ieşirea din casă dacă să mă car cu mantia lui zorro după mine până-n piaţa constituţiei sau nu... am decis să nu şi am câştigat o seară de libertate de mişcare... ceea ce era esenţial pentru ce avea să urmeze...

ia hai să-i zicem de trupe...

Metrock au fost aşa, cam cum ar fi o formaţie pe care o vezi prima dată pe scenă şi îţi zici în sine “bah, ăla nu e tipu de la care cumpăram tricouri cu ac/dc din muzica ?“... şi o voce exterioară îţi confirmă, întrebându-te acelaşi lucru... cam singurul lucru care mi-a atras atenţia a fost chitaristul care părea să ştie bine cu instrumentul, băgând câteva solo-uri care mie mi s-au părut şi inspirate şi bine realizate... în rest, n-aş asculta de bună voie melodiile lor acasă...

Trooper... mă simt deja parte din familie, ce să mai zic... pentru ei probabil un moment foarte important, să se facă auziţi şi printre cei care nu-i ştiu... pentru unu care a fost la zece concerte de-ale lor deja, 30 de minute şi cinci piese cântate destul de mecanic sunt aproape nimic faţă de un concert adevărat în club, cum ştiu ei să ofere celor ce vor să-i audă... dar na, au avut un sunet bun, au cântat cinci piese heavy cum era şi normal având în vedere cine urma să închidă seara... îmi amintesc de:

Old School, Baby!
Nu Trebuie Să Vrei
Vlad Ţepeş
Tari Ca Munţii
Strigăt

... un mini-setlist Trooper clasic aş zice :)

Hatebreed au fost ca o curvă într-o horă de virgine... n-au avut nimic de-a face cu nici o altă trupă care a cântat înainte sau după ei... cam ca Down în deschidere la AC/DC... exact aceeaşi poveste... na, erau unii pe acolo care se bestializau şi au reuşit să ne umple de bere şi joagăr-maestru de sus până jos, dar în rest lumea era destul de “quoi ?“... instrumental erau să zicem ok, dar stilul ăla vocal nu e deloc ceva ce să-mi placă... chestie pur personală...

apoi, Whitesnake tată pe scenă... ei erau... adevăraţii... vai deci nu ştiu când am văzut o trupă mai praf decât ei în concert... de la beşiturile de compoziţii şi până la vocalul de cântat sub duş, au fost o plăcintă de la început şi până la final... nu ştiu ce-or avea toate fetiţele de 14-16 ani cu trupa asta, că eu n-am rezistat nici să stau în picioare să mă uit la ei, a trebuit să ies şi să mă plimb niţel pe la bude ca să simt că trece timpul... un solo de o tobă jumate de vreo zece minute interminabile, un solo de chitară fără nici un sentiment şi o încheiere absolut băşină a unui vocalist care a falsat mai mult decât dacă îl luam pe tata după opt ore de muncă, îi dădeam un şut în cu ce m-a făcut pe mine şi-l urcam cu mascaţii pe scenă şi-i ziceam: “cântă Soldier of Forture, uite versurile“... absolut dezgustător... mi-era mie ruşine în public de cum cânta el... hai, fuga acasă, că aţi demonstrat că sunteţi niste idoli...

—

ok, acu să scriem despre concert...

în primul rând, tre să menţionez compania selectă care mă împrejmuia aseară... erau aşa: solistul de la Silver Bullet, chitaristul de la Silver Bullet, celălalt chitarist de la Silver Bullet, basistul de la Silver Bullet şi toboşarul de la Silver Bullet... da, ştiu, variaţia este incredibilă... pe lângă ei, clăpara de la Apotheosis, flautista de la Carpatica şi Ioan care face poze la aragaze Metalica :D... şi anca şi doru, care vin şi ei la un concert pe an :D

pe la 9 fără zece minute a început nebunia... Judas Priest au cântat nene... i-am mai văzut şi acum trei ani, dar de data asta au fost chiar mai buni ca ei înşişi...

eram foarte trist înainte de concert că legenda K.K. Downing s-a retras din trupă acum câteva luni şi nu va mai ajunge şi la noi (şi de data asta)... înlocuitorul lui a fost mai mult decât decent, executând foarte bine solo-urile lui K.K... bine, nu era acelaşi lucru, măcar sentimental vorbind, dar na... viaţa-i grea da trece...

au trecut prin toate albumele, cu mai multe piese de pe British Steel, albumul prezent pe tricourile celor mai mulţi dintre fanii de aseară care nu veniseră la concert pentru Whitesnake, câh... pot să zic că setlistul a fost destul de bun, din el lipsind doar Exiter sau Ram It Down... dar oricum, mi-au cântat Victim of Changes şi sunt fericit, e o piesă pe care o ador de foarte multă vreme, de când ascultam şi preluarea Gamma Ray, foarte reuşită... dar să nu dăm în altele acum...

sunetul a fost destul de bun, dar chitările au fost prea panoramate... eu pe partea stângă l-am auzit mult prea tare pe chitaristul nou şi destul de slab pe Tipton, şi-am auzit păreri de la cineva care-a stat pe partea dreaptă şi zicea că el l-a auzit foarte tare pe Tipton şi mai deloc pe ăla nou... vocea s-a auzit şi ea relativ încet, dar s-a auzit, şi l-a ţinut destul de bine pe nea Rob... spre final a fost mai aşa şi-aşa, dar după două ore şi ceva la 60 de ani e destul de greu s-o duci perfect cap coadă... şi oricum, nu cântă romanţe... trage tare de gât...

am cântat într-o veselie, înconjurat de băieţii de la Silver Bullet... nu văd ce companie mai bună ar putea cineva să aibă la un concert Judas Priest decât pe băieţii ăştia care îi adoră şi le cântă piesele în concerte... nu regret absolut deloc că am renuntat să mă duc la Golden doar ca să stau cu ei... sunt un sentimental, să-mi trag palme...

momentele de magie ale serii au fost la Victim of Changes, Diamonds and Rust pe care au cântat-o absolut divin de mi-au băgat-o în cap şi-o ascult de atunci şi până acum încontinuu, Night Crawler şi desigur, abonamentul la fitness care este Painkiller, în toată splendoarea ei... menţionez şi Breaking the Law pe care am cântat doar noi şi ei instrumental... dar am cântat deja de atâtea ori piesa asta în concerte încât m-am prea obişnuit... n-am înţeles de ce-a zis Rob că Casa Poporului îl duce cu gândul la Breaking The Law, poate ştie el :D

setlist:

Rapid Fire
Metal Gods
Heading Out To The Highway
Judas Rising
Starbreaker
Victim Of Changes
Never Satisfied
Diamonds And Rust
Prophecy
Night Crawler
Turbo Lover
Beyond The Realms Of Death
The Sentinel
Blood Red Skies
The Green Manalishi (With The Two-Pronged Crown)
Breaking The Law
Painkiller
—
Electric Eye
Hell Bent For Leather
You’ve Got Another Thing Comin’
Living After Midnight

şi-asta a fost, şi-am plecat acasă cu adevărat fericiţi...

ei zic că e ultimul lor turneu, că se retrag... K.K. deja a făcut-o, deci probabil ar trebui să-i credem... sunt nişte legende ale heavy metalului, i-am văzut de două ori live, pot să fiu fericit... ruşine celor care din motive dependente de ei n-au venit ieri la concert... aşa ceva nu se pierde...

—

photo by Miluţă Flueraş...

last Judas Priest

foarte trist că este turneul lor de adio, dar mai trist e că vin fără K.K. Downing... nu ştiu ce înlocuitor puteau alege care să poată cânta solo-urile alea electrice în stilul propriu K.K.... o să vedem, dar n-am mari speranţe...