în parcul ăla de lângă palatul copiilor, piedone şi compania au montat pe un trotuar cică nişte aparate de fitness, adică din alea care te ajută să bagi nessul în cană...

fiecare dintre ele are o descriere a efectului pe care îl are exerciţiul cu aparatul asupra muşchilor şi altor părţi ale corpului...

luckily, sunt traduse de chinezi probabil, so hilarity is ensured...

uită-te ghemule cum au scos ăia virgula şi au transformat-o într-o complet altă propoziţie :D...

The Secret Of Kells

o animaţie foarte interesantă şi originală din punct de vedere al realizării... aş zice chiar superbă dacă m-aş rezuma doar la astea...

din păcate povestea este foarte slăbuţă şi aproape că lipseşte... cu greu aş putea spune despre ce e filmul... se întâmplă nişte chestii similare celor din basmele lui ispirescu, dar cam atât... păcat de animaţia în sine...

şi ca să completeze totul perfect, coloana sonoră este de mare artă, una dintre cele mai bune pe care le-am auzit... şi e original score, nu melodii...

nota 7 (nota 9.50 pentru realizare)

marţi seară am fost la meci... nu mă întrebaţi de ce, pur şi simplu a venit un coleg de la muncă cu ideea să mergem mai mulţi împreună şi a sunat chiar interesant...

eu nu fusesem niciodată pe un stadion... la un meci... am fost la concerte, dar pe gazon şi nu se pune :D

arena naţională cum îi zice acum e foarte mişto, imensă, colorată şi curată, iar experienţa de-a vedea un meci live nu se compară cu statul în cur pe fotoliu şi cu capu pe pernă... e altceva, mult mai mişto...

dar, meciul în sine a fost infect, pentru că românia n-are echipă de fotbal şi franţa o suge la fel de rău ca şi noi... deci tristeţea maximă...

în deschiderea meciului am avut incredibila plăcere de a o asculta pe inna, cică o mare artistă româncă de renume internaţional şi de dimensiuni egale cu ale unei mingi de fotbal... bine naibii că n-a „cântat” decât două „melodii” că altfel mă duceam dracu acasă...

după asta a venit ilustrul marcel pleavă care a cântat un remix prost după superbul imn al româniei, de o strofă şi jumătate pe repeat... jalnic şi ruşinos...

iar buruienile alea pe care alergau ăia după minge, vai de mama lor... puteai îngropa tancuri în gropile din stadion...

şi se pare că cu toate că n-am mai urmărit campionatul intern de vreo 3-4 ani, la naţională a rămas aceeaşi măgărie... boul de piţi antrenor şi jumate de echipă de la steaua, futu-le echipa în neam... jalnicilor...

mulţumesc ratb pentru cursele speciale şi pentru cele de noapte... dă-le clasă boilor de la metrorex, sta-le-ar grevele-n şine...

a fost foarte frumos, nu mă mai duc niciodată...

de asta am eu nevoie la 2 dimineaţa ?

urăsc munca de scris documentaţie în word

o urăsc

Dio – Don’t Talk To Strangers

documentaţia pentru disertaţie e spre terminate, iar piesa asta a fost fundal permanent...

cred că o ascult de 6 zile încontinuu deja, nu pot să trec peste ea...

începutul, versurile, vocea magnifică a lui Dio şi solo-ul absolut fantastic de la mijloc... toate... dar solo-ul îmi place la nebunie...

—

Don’t talk to strangers
Cause they’re only there to do you harm
Don’t write in starlight
Cause the words may come out real

Don’t hide in doorways
You may find the key that opens up your soul
Don’t go to heaven
Cause it’s really only hell

Don’t smell the flowers
They’re an evil drug to make you lose your mind
Don’t dream of women
Cause they only bring you down

—

Don’t dance in darkness
You may stumble and you’re sure to fall
Don’t write in starlight
Cause the words may come out real

Don’t talk to strangers
Cause they’re only there to make you sad
Don’t dream of women
Cause they’ll only bring you down

Run, run, run, run away!