de zece zile încoace n-am putut să ascult decât Sodom... ba chiar am rămas blocat de abia la primele două albume, pe nişte bijuterii de piese ca Bombenhagel, Nuclear Winter sau Outbreak Of Evil...

nemţii ăştia şi-au făcut permanent loc în playlist-ul meu, asta e sigur...

Sodom – Nuclear Winter

Run Up The Spiral Staircase To Annihilation
Deserted Neglected Into The Dark
Devitalised Souls Cripple The Planet In Greed
Proceed Until We Are Absorbed In Blood
Causing The Prematurial Burial Of Nature
With The Spark To A Powder Keg
Pining Up Their Toys On The Shoulders Of The Nation
Turning Death Into Universal Heir

Make Us Die Slowly
Nuclear Winter
Clouds Of Dust Will Hide The Sun Forever
Celebrate
Nuclear Winter

Blows Straight Into Your Heart
Nuclear Winter
Day Of Tomorrow We’ll Go Through
Make Your Testament
Nuclear Winter

Luminaries Become Dall Structures
Atmospheric Catalysm Is The Result
Epileptic Doom Of Lacerated Cannibals
Wrapped Up The Earth In A Shroud
Eternal Darkness Artificial Brightness
Exclusive Possession Of Death
Defaced Skulls Acts Of Radiation
Mutilated Past Recognition

Make Us Die Slowly
Nuclear Winter
Clouds Of Dust Will Hide The Sun Forever
Celebrate
Nuclear Winter

Blows Straight Into Your Heart
Nuclear Winter
Day Of Tomorrow We’ll Go Through
Make Your Testament
Nuclear Winter

Slow Death Is What We Can Expect
Strike Will Have Just This One Effect
Condemned To Capital Punishment
By The Nuclear Sword Of Damocles
Disappeared Without Leaving A Trace
Man’s Dignity And Grace
Infected By Intruder Organism
Changed Into Weak Willed Subjects

Ineradicable Misanthropy
We Stick To Nothing
Instinct Of Self Preservation
Spreading Venereal Disease
Gods Of War And Vengeance
Commander With Good Conscience
Use Our Soul For Research
In Favour Of Nuclear Technology

Arrived At The End Of The Spiral Staircase
At The Doorstep To Immortality
Not Reached The Destination Of Our Dreams
Sun Will Never Give Us The Esential Safety
Decided In The Struggle For Existence
Life Has Lost, Death Has Won The Game
The Length Of Our Longing
Shall Be The Strength Of Our Glory
Damocles Proud And Mighty Among Men

Make Us Die Slowly
Nuclear Winter
Clouds Of Dust Will Hide The Sun Forever
Celebrate
Nuclear Winter

Blows Straight Into Your Heart
Nuclear Winter
Day Of Tomorrow We’ll Go Through
Make Your Testament
Nuclear Winter

iată că a trecut şi a doua sâmbătă din Rock Legends... tot la Arene, tot de la 18, tot puţini oameni...

e deja a şasea oară doar anul ăsta când văd Apa Sîmbetii live, deci ce pana mea pot să mai scriu... un setlist foarte scurt, cu melodii mai rapide şi mai lente, ca de obicei... n-a fost chiar cel mai bun concert al lor, sunetul a fost destul de prost, dar asta e... cum n-am mai auzit de mult Xipe Totec de la ei, declar că Tesseract este favorita mea din ultimele setlist-uri... are tot ce-i trebuie unei piese pentru a suna atât complex cât şi agresiv...

Kistvaen n-au reuşit să mă bage în starea aia în care să pot să savura muzica lor... din două motive simple... primul este sunetul absolut infect... chitările au fost o varză totală din care nu s-a înţeles nimic iar Buvnitz nu s-a auzit nici măcar cât să-ţi dai seama că microfonul era pornit... foarte nasol... al doilea motiv este că au cântat numai piese noi, de pe albumul care încă nu există... e greu când nu ştii piesele, mai ales că au câteva melodii pe care chiar mi-era dor să le mai aud live... dar nu cu sunetul de sâmbătă...

din păcate sunetul nu avea să se îmbunătăţească pe parcurs, iar la Mediocracy a început chiar să bâzâie şi să se întrerupă complet microfonul... eu nu ascult hardcore deloc, şi nu mă aşteptam să-mi placă, mai ales că îi văzusem şi la OST vara asta şi ştiam în mare ce cântă... eh, părerile se mai schimbă... pot să declar că de data asta chiar mi-au plăcut băieţii, cu tot ghinionul lor la sunet... şi la OST li s-a întrerupt microfonul, chiar când voiau să facă faza aia despre atacurile din norvegia, şi sâmbătă microfonul a avut o viaţă a lui, mergând doar când vroia el... cu toate astea, chitările s-au auzit mult mai bine decât la Kistvaen, şi am reuşit să dau din cap serios pe câteva riff-uri ale lui Costin Chioreanu...

Venom au intrat pe scenă şi au început să cânte... cu microfonul stins o piesă întreagă... absolut jenant cum nimeni n-a fost în stare să facă ceva cu microfonul ăla o piesă întreagă... nu există alt cuvânt decât ruşine... apoi, sunetistul lor s-a plimbat tot concertul pe scenă mângâind cablul de la bass, dar degeaba... se întrerupea în draci, Cronos se uita la el mai mereu şi ăla îi făcea semn că e ok... era ok o pulă, în mama lor de incompetenţi... să chemi o formaţie care cântă de peste 30 de ani şi vine pentru prima dată în românia şi s-o pui să cânte ba cu microfonul stins, ba cu cablul de la bass întrerupt, nu atrage după sine decât foarte multă muie... incompetenţilor...

sunetul a fost foarte prost oricum... chitările aveau un distors oribil, foarte strident, de îmi rămâneau înfipte în timpane... păcat... tobele mult, mult prea tare, de se auzea premierul peste absolut tot...

melodic au fost ok, cu toate că nu prea se pupă cu ce-ascult eu, mult prea multe referinţe la satană pentru mine...

—

concluzia... o seară mult mai slabă decât prima, cu un sunet absolut infect şi multe probleme tehnice...

şi cu tot respectul şi înjurăturile pe care mi le voi primi, Sodom au fost muuult peste Venom... cu o clasă peste...

—

photo by Miluţă Flueraş...

Quills

un clasic care trebuia văzut de mult... s-a întâmplat de abia aseară...

Geoffrey Rush este absolut genial în rolul marchizului de Sade, cu citatele şi gesturile lui exagerate, dar cam atât...

restul e cam lipsit de altceva şi nu se întâmplă foarte multe lucruri în film...

nota 9

look at all the fucks i give

heil