“uite ce împing ăia la avion“... :D
(evident, mă uitam la nori)

Seraphim Falls

un duel în deşert între doi foşti actori tineri...

foarte lent şi extrem de repetitiv...

nota 7.50

domne deci un lucru e sigur... dacă şase zile la rând e soare şi frumos şi într-o singură zi e rece şi plouă, înseamnă că în ziua aia cântă Lake of Tears... axioma lui gheorghe....

eu şi domnişoara Menia am ajuns acolo aproape de ora 17 ca să avem surpriza că eram primii :D:D:D... absolut genial, dar chiar nu mă aşteptam... probabil i-a speriat ploaia pe majoritatea şi au preferat să vină mai târziu... nu contează, ne simţeam ca fanii numărul 1 şi 2 acolo singuri cu gardurile :D... altă surpriză a fost că în loc de băieţii de la Blackhawk Security am găsit la intrare o cu totul altă firmă de pază, nişte maronii pe care scria Carpat... încerc să-mi aduc aminte ultimul concert de metale la care nu păzea Irode şi compania... nu reuşesc...

după o oră şi un pic de aşteptare am intrat în arene şi fiind primii, ne-am poziţionat fix pe gard şi ultracentral... de vis... lumea se strângea foarte lent în arene, bătea vântul printre spectatori...

să zicem de muzică...

primii care au cântat aseară au fost Tiarra, primul concert cu noul tobar şi primul concert din 2011... prima melodie în forţă cu Indianu la voce şi apoi au venit şi fetele, una mai drăguţă decât cealaltă... sunetul a fost foarte bun la ei, printre singurele concerte în care Indianu chiar se auzea bine... foarte tare la final când zice “urmează ultima piesă, foarte lungă, cum sunt la noi... şi piesele” :D... nu mi-a plăcut setlistul, n-au cântat nici o piesă mai cunoscută, nici una de pe albume... nu înţeleg deciziile astea, să cânţi numai piese noi sau neînregistrate încă... şi cum bah, cum să nu cânţi Ielele când toată lumea o cerea ?

ok, urmează Abigail... cu Maimu în spatele lor supraveghind totul :)... concertul a fost ok, cu un setlist bun din care aş putea spune că a lipsit doar Moon Cathedral... Mihu din nou avea emoţii la început dar i-a ieşit şi de data asta bine... ceva mai mult discurs între piese n-ar strica, sau măcar să nu mai fie traducerea cuvânt cu cuvânt a titlului din engleză... sunetul a fost foarte bun şi la ei, mai puţin vocea lui Răzvan pe Bitterness / Tears pe care nu am auzit-o deloc... Mihu s-a auzit foarte bine pe toate piesele, la fel şi instrumental... aş putea spune că nu mi-a plăcut că au schimbat solo-urile pe Sonet, dar mă bucur că măcar a fost inclusă în setlist... şi nu înţeleg cum stă treaba cu basiştii la ei... la OST erau cu un tip, în Cage şi Fabrica erau cu alt tip iar aseară au fost din nou cu tipul de la OST :)... ştiu că viaţa e circulară, dar nu înţeleg nimic... la sfârşit au aruncat câteva tricouri în public şi şi-au făcut poze pe scenă cu publicul în spate... foarte amuzant că după ce-au aruncat tricourile un tip din public a început să strige: “şi maimuţa! aruncă şi maimuţa!” :D:D:D... setlist:

Dark Days Are Coming
Mirror / Rooms Without Windows
Astral Sleep
Sweet Cruelty
It Is The Night I Fear
Bitterness / Tears
Sonet

la ora 21 fix au intrat pe scenă şi suedezii de la Lake of Tears, pe un fundal sonor absolut genial, un marş cu trompete absolut hilar :D... şi au început în forţă cu o piesă de pe albumul nou, care era mult mai heavy şi mai trash decât tot ce-au scos ei până acum... după cum ne-au obişnuit, nici un album nu seamănă cu celălalt, dar îmi plac toate...

au cântat câte ceva de pe toate albumele, mai puţin Moons and Mushrooms de pe care n-am auzit nici o piesă... Brennare a fost mult mai ok decât ultima dată când se îmbătase şi scuipa permanent pe scenă şi arunca câte un “ma frenz” în public... nu, a fost complet altfel aseară... elegant, sobru, un lider de trupă... de data asta a zis “mulţumesc” şi “noroc”...

acelaşi sunetist, aceleaşi chitări wireless :)... acelaşi toboşar super concentrat pe setul lui super simplu de tobe şi acelaşi bassist blond care a dat din plete absolut tot concertul...

sunetul a fost foarte bun şi la ei, mult mai bun decât în 2007, chiar dacă era în acelaşi loc... un lucru care nu mi-a plăcut a fost că n-au mai venit cu acelaşi lead guitarist ca în primele două dăţi... iar tipul ăsta nou, cu toate că părea ceva mai virtuos cu chitara, a schimbat cam toate solo-urile şi le-a cântat în cu totul alt mod decât stilul vechi de pe albume, aşa cum le cânta Magnus... de exemplu pe The Organ, o piesă la care solo-ul e foarte important... aş fi preferat de o mie de ori un solo cu mai puţine note dar mai apăsat decat unul rapid şi cu mai puţin sentiment... dar anyway, fiecare cu gusturile lui, probabil că multora le place mai mult aşa, inclusiv lor...

am avut parte şi de o cerere în căsătorie pe scenă, ca în filme... foarte de treabă suedezii şi organizatorii că l-au lăsat pe tip să facă treaba asta... bineînţeles, răspunsul tipei a fost afirmativ, altfel era cam nasol pentru bietul băiat... oricum e nasol, ştiţi doar ce părerea am eu despre căsătorie :D...

publicul a fost în foarte mare pare ok, un cuplu a venit chiar şi cu un copil de vreo 7 ani pe care l-au urcat pe gard... genial puştiul, dădea din mâini odată cu noi pe piese şi chiar părea că se simte bine :)... aşa părinţi să tot ai... pe de altă parte, erau şi câţiva cretini care s-au apucat să facă pogo prin rândurile 3-4... cum frate ? cum să faci pogo la Lake of Tears ? e dincolo de orice limită...

hai să încerc un setlist din memorie şi pură inspecţie auditivă, cu toate că sigur nu includ toate piesele de pe ultimul album pe care nu le ştiu bine şi sigur greşesc ordinea... dar aşa, ca idee, să se oftice cei care n-au venit:

The Hating
A Foreign Road
Illwill
Raven Land
Sweetwater
Boogie Bubble
U.N.S.A.N.E.
Headstones
Demon You – Lily Anne
The Greyman
As Daylight Yields
House Of The Setting Sun
Cosmic Weed
The Shadowshires
The Organ
Crazyman
Making Evenings
—
So Fell Autumn Rain
Forever Autumn
—
Burn Fire Burn

da, s-au întors de două ori la bis...

momentele în care m-am rupt pe gard au fost la A Foreign Road, As Daylight Yields şi Burn Fire Burn... trei piese pe care le ador...

concluzia deci... a fost frumos, a fost frumos de tot... cu o clasă peste 2007, cam la fel de mişto ca-n 2006 dacă mai renunţau din piesele noi şi băgau mai multe din astea cosmice... dar oricum, foarte mişto...

—

photo by Alex Bratu...

Repo Men

decent... cu o idee originală şi cu un sfârşit destul de bun...

nota 8.50

Delicatessen

absolut cretin şi absurd, deci genial :D...

scenele cu tipa care vroia să se sinucidă m-au terminat de râs... când zice ea că a căzut de pe scaun şi se întoarce cu spatele şi are ştreangul de gât... fabulos...

şi ce feţe au toţi... şi tipa care zicea că e chioară şi sparge tot şi de-aia îşi cumpără câte două din fiecare :D

şi ăla cu broaştele şi melcii... şi cheia prin ţeavă... şi tipa care dădea sfaturi cum să rotească antena :D

ah, şi credits-urile de la început... foarte original, foarte mişto...

nota 9.25