vineri a fost concertul Trooper acustic, primul după operaţia Balaurului (asta sună a misiune secretă cia... operation balaurul :D)...

pentru un metalist energic ca mine un concert acustic părea a avea toate premizele pentru a mă plictisi şi adormi, mai ales la cât de obosit eram la sfârşitul săptămânii trecute...

dar n-a fost deloc aşa...

chiar şi acustic, am avut parte de un concert hard-rock în toată regula, interpretat absolut impecabil şi instrumental şi vocal, ajutaţi şi de sunetul perfect din Wings... nu-mi vine să cred că m-am simţit atât de bine la un concert fără nici o chitară electrică... apropo de chitări, mi-a plăcut foarte mult cea a lui Laurenţiu, vedeţi din poze cât de mişto poate să fie... şi da, sună la fel de bine pe cât arată...

am avut parte de un setlist altfel şi am avut ocazia să aud în concert şi alte melodii decât cele obişnuite, ceea ce este întotdeauna un lucru bun... şi pe lângă asta, au renunţat la găleata de cover-uri, şi au băgat doar două, la final: I Want To Break Free şi Highway To Hell... în rest, doar piese de-ale lor, de pe toate albumele...

au avut o grămadă de invitaţi, au dat două chitări acustice gratis şi zece bilete la Scorpions... am râs, ne-am simţit bine... este absolut genial că Alexandra, tipa care merge la toate concertele lor, a câştigat una din chitări... o merita pe deplin...

deci da, un concert foarte reuşit al băieţilor... mai vrem...

Galerie Foto Trooper Acustic în Wings

OST:

Trooper – Zorii Unei Zile Noi

—

ce dracu s-a întâmplat cu garderoba din Wings ? a dispărut fără urme...

(C) Alex Bratu

Galerie Foto Freescale Race Challenge – Country Final Romania

rezultatele oficiale de la finală (aparent, finala din Roma)...

—

acest clasament este foarte interesant din punct de vedere psihologic...

pe primul loc am ieşit noi, care după eşecul crunt din cehia de anul trecut ne-am propus să ne luăm revanşa cu orice preţ, indiferent cât am avea de muncit pentru asta...

iar pe locul doi a ieşit Cezar, care a avut un ghinion imens în finala pe ţară anul trecut şi nu i-a mai pornit deloc maşina, ieşind pe ultimul loc în acea finală...

deci toate filmele cu van damme în care vin ăia şi îi omoară părinţii şi iubita şi apoi el îşi dedică toată viaţa în a se antrena şi a-i găsi pe ăia nu sunt doar ficţiune... nu cred că există altă motivaţie mai mare pentru un om decât dorinţa de revanşă (sau după caz, răzbunare, şi am mai spus asta)...

tot respectul pentru Cezar... el nici măcar n-a fost în ţară în ultimele trei săptămâni... trimitea fişiere binare pe mess pe care le programa prietena lui în maşinuţă (tot respectul Roxana, nu-mi vine să cred ce-a făcut pentru el) şi apoi el privea cum merge maşinuţa prin webcam, şi mai făcea câte o modificare în cod... absolut crunt... bravo mah...

s-a terminat...

joi a fost finala Freescale Race Challenge... n-am apucat să scriu nimic până azi pentru că am fost absolut terminat de oboseală în ziua aia, vineri a fost Trooper-ul, sâmbătă am scris despre Blind Guardian şi apoi am băut la o colegă şi ieri a fost Haggard-ul... of, atâtea aşteaptă în pipeline...

să zicem despre concurs...

totul a mers absolut perfect pentru echipa RoadKill în acea minunată zi... pe cât de prost au mers toate în Cehia anul trecut, pe atât de bine au mers la concurs... bine, doar la concurs, că ce nebunie a fost în ultimele zile de înainte o să vă povestesc în altă zi... dar na, acum mai contează doar rezultatul...

am luat locul 1, pe care ni l-am dorit mai mult ca orice... în ultimele săptămâni am muncit foarte mult pentru el şi nu cred că era altă echipă acolo care să fi avut şi serviciu de 8 ore pe zi şi să stea şi în laborator până la ultimul metrou în fiecare seară... am avut un scop şi multă voinţă... şi muulte idei inginereşti, dar din nou, despre asta altă dată...

mulţumim celor de la Freescale pentru acest concurs minunat din care am învăţat enorm de multe şi de-a lungul cărui desfăşurare am trecut prin atâtea emoţii de toate felurile încât nici nu pot să le mai enumăr... în fiecare zi ne venea să renunţăm din cauza nervilor, atât de greu era... numai dorinţa de revanşă pentru anul trecut ne-a făcut să continuăm... aveam ceva de demonstrat şi nu cred că era un mod mai clar de-a face asta decât să ieşim pe primul loc în marea finală, la o distanţă de aproape 13 secunde de locul doi... aici se vede munca...

maşinuţa putea să meargă şi mai repede... puteţi vedea în filmările de mai jos că a valsat complet neforţată pe traseu, fără nici un stres... în ultimele seri de înainte de concurs mergea mult mai repede, dar în ultima noapte am luat de comun acord decizia ca s-o punem să meargă mai încet în finală, ca să fim siguri că nu o să sară de pe traseu, în orice condiţie... şi a fost decizia corectă... majoritatea au gândit invers, au riscat...

vă las cu câteva filmări de la finală şi vă promit că vor mai urma câteva posturi despre concurs în zilele ce urmează, destul de interesante, mai ales pentru cei pasionaţi de electronică...

—

RoadKill – Final – First Lane

—

RoadKill – Final – Second Lane

—

vă prezint şi premierea şi discursul încropit pe loc de după... chiar nu ne aşteptam la el, nu ne zisese nimeni că o să mai şi vorbim după... şi nu-mi vine să cred că am zis “super baban” în discurs :D

Premierea şi momentele de glorie :D

—

cică am ajuns în CHIP: http://www.chip.ro/stiri/16757-despre-roboi-i-finala-local-race-challenge-2011 :D:D:D

The Silver Curch, Bucureti

cât de prost să fii să tipăreşti sute de bilete şi să nu te uiţi măcar pe unul să vezi ce aberaţii scrii pe ele ?

mă depăşeşte...