comunicat oficial al echipei GeabaRupiPapuci:

Stimaţi Papucişti,

A mai trecut un sezon din istoria acestui club digital de fotbal. Viaţa de fotbalist nu este uşoară nici măcar în liga a 7-a. Băieţii au jucat bine şi am avut o perioadă de 6 meciuri consecutive fără înfrângere şi erau speranţe mari pentru promovarea în liga superioară, însă un meci jalnic şi plin de ghinion făcut de echipa noastră a dus la o înfrângere în faţa locului doi din clasament care a ruinat orice şansă matematică de promovare.

În urma acestui meci, într-un acces de furie, patronul şi managerul echipei, Dl. Gheorghe, a decis să vândă aproape toată echipa şi să o refacă de la zero. Foarte mulţi jucători au plecat, foarte mulţi au venit, vom vedea în sezonul ce urmează dacă decizia a fost inspirată sau nu.

Totuşi, o clasare pe locul 3 este decentă, o performanţă mai bună decât cea din sezonul trecut, în care am terminat pe locul 5. Pentru sezonul următor nu acceptăm decât promovarea, orice altă clasare fiind sancţionată grav, aşa ne-a promis patronul, cu vorbele sale dulci: “Vă fut în gură pe toţi pe rând dacă vă mai căcaţi pe voi la final !”.

Avem doi jucători de felicitat pentru performanţe extraordinare: portarul nostru neamţ Philipp Wolmar care a salvat echipa de la o grămadă de goluri aproape sigure şi atacantul polonez Krzysztof Krasny care a dat 8 goluri în 14 meciuri. Aceştia vor fi singurii jucători din echipa veche care se vor regăsi şi în echipa din sezonul viitor.

Zdrenţe fericite şi Papuci rupţi !

Vader – When The Sun Drowns In Dark

Walk the hidden ways of mysterious, iniquity lands.
Paved with roads of thorns.
Light has diminished to none.
A world of total splendor,
Ravenous for devotion.
Where all gods possess the thrones.
Worshipped by those with no will.

A rapturous love, their moral goodness.
With no emotion, they kill dissimilarity
Indisputable allegiance to wicked ways.
Overthrown all their teachings.
The abrupt failure of now impaled beings.
Their temples burn in blazing fire.
All life absorbed by her darkness
Never to return again.

Echoes of the nameless.
Erupt from her womb.
Where the sun drowns in dark,
The left hand path engulfs.
Only when the one who fell,
Betrayed by their lies,
Made her way to their icon doors.
And evoke the darkness
She made the sun disappear
All stars collapse and daylight fades.
She has a grip on all what was.

—

awesome riffs, great power... pure metal...

după 5 ani...

Dissection – Elisabeth Bathory

—

de vreo două zile nu pot să mi-o scot din cap...

ete că trecu şi evenimentul pentru dudui... şi trecu bine...

prima formaţie de pe afişul roşu care a urcat pe scenă a fost Apotheosis, care este foarte proaspăt formaţi ei (de vreo 3 luni) şi de aia au avut ceva probleme în a duce până la capăt un cover Dimmu Borgir... am scris asta doar pentru amuzament, nu ca să-i arăt cu degetul, pentru că restul cover-urilor cântate au sunat foarte bine... încă n-am putut să-mi scot din cap Summer Night City cu care au început, cover după cover Therion după Abba :D... şi Over The Hills And Far Away, bineînţeles că fără solo-ul de la final... nu m-ar mira ca asta să fi fost prima lor apariţie live... viitorul le sună bine... hai la mai multe concerte... setlist:

Summer Night City (Therion)
Carry Your Cross And I’ll Carry Mine (Tiamat)
Deep Silent Complete (Nightwish)
Saladin’s Dream
River Of Tuoni (Amberian Dawn)
The Quest
Over The Hills And Far Away (Nightwish)

Galerie Foto Apotheosis

stilul muzical s-a schimbat brusc şi a urmat cea mai bună trupă a serii după părerea mea, Eternal Fire... să n-aud comentarii că sunt misogin şi zic asta pentru că Eternal Fire au fost singura trupă de sâmbătă care n-a avut nici o duduie în componenţă :D... deşi îi vedeam pentru prima dată, m-au prins instant... se vedea (şi se auzea) că au ceva experienţă în spate... riff-uri curate, obsesive, un toboşar care a rupt pedala (“băi animalule, băi“) şi un vocal bun, dacă trecem peste machiajul de albă ca zăpada care întotdeauna mă lasă rece... absolut genial cum îi dădea cu death growls când prezenta câte o piesă şi imediat după aia pe o voce super calmă (“şi chitara un pic mai sus în monitor”)... super cover-ul Elisabeth Bathory... cu ei mă voi întâlni şi duminica viitoare... setlist:

Warriors
Twisted Love
Daemons
Call Of The Wolves
Storm Of The Eternal Fire
Elisabeth Bathory (Dissection)
My Will To The Stars

Galerie Foto Eternal Fire

neconform cu ordinea de pe afiş, următoarele care au urcat pe scenă au fost fetele de la Idol, pe care le vedeam a doua oară şi care au cântat leit la fel ca şi prima dată... nu vreau să fiu dur ca ceilalţi şi să le desfiinţez, dar nici nu mi-au plăcut... nu aduc nimic nou şi nu s-au încadrat deloc în atmosfera creată de celelalte trupe... nici nu aveau cum, cu melodii cu versuri despre cât de prefăcuţi sunt băieţii şi cover-uri după Korn... na, înţeleg ideea de a aduce o formaţie numai de fete la un eveniment dedicat duduilor, dar ori schimbă ceva (mai multe), ori riscă să mă plictisească de tot...

Galerie Foto Idol

trecem din nou la registrul cu care am început seara, cu un gothic metal tipic, cântat de Fortress of Faith... pe Vanda o văzusem prin public şi pe scenă la concertele Trooper, o ştiam de pe facebook dar nu o ascultasem niciodată (atunci cu Trooper nu s-a auzit deloc, deci nu se pune)... cu toate că muzica trupei nu-mi spune mare lucru, eu trecând peste faza gothic metal încă din primul an de facultate, vocea ei aduce destul de mult cu a mult iubitei Simone (care se întreabă acuma de care Simone zic poate să-şi dea singur una peste ceafă, cu mâna stângă, să încălzească un pic locul şi apoi să mai dea şi cu dreapta)... deci vocea era ok, instrumental la fel, dar compoziţiile nu sunt pe gustul meu... setlist:

Sound Of The Unknown
Insanity
The Fear
Wild Child (W.A.S.P)
Midnight Mist
The Fallen
Echo (Children Of The Sky)

Galerie Foto Fortress of Faith

cei care au închis seara au fost clujenii de la Whispering Woods, pe care îi vedeam deja pentru a doua oară, prima dată în Cage, în deschidere pentru Gothic... sunetul a fost mult mai bun de data asta, şi instrumentele chiar s-au auzit... vocea Alexandrei se aude cred că la fel indiferent unde ar cânta, cred că şi cu microfonul stins... n-aş vrea s-o am de nevastă şi s-o supăr cu ceva, fără să-mi doresc (încă) o vizită la orl după aceea... un moment frumos a fost când a apărut Cătălina, mi-a văzut uniforma (tricou cu Haggard, desigur) şi a zâmbit... se ştie (da ?) că ea e flautistă şi la genialii nemţi..

ne-a fost prezentat şi toboşarul formaţiei, Alex, care sâmbătă a împlinit 19 ani (vai ce bătrân mă simt)... i s-a cântat la mulţi ani şi toată lumea era fericită... ca între prieteni... mi-au plăcut şi replicile Alexandrei la comentariile din public de după prezentările melodiilor: “în continuare vom încerca să dezlegăm misterul privighetoarei / cam greu ! / încearcă !“...

au cântat destul şi bine, dar spre final s-a cumulat oboseala şi aşteptam sfârşitul evenimentului, care a venit aproape de miezul nopţii... setlist:

Well Of Dreams
Of The End
Fairy Woods
Ghost In The Monastery
Ode To The Leviathan
The Call Of The Trees
Death Of A Beautiful
Curse Of The Nightingale
Sleeping Angel
Queen Medusa

Galerie Foto Whispering Woods

—

OST:

Therion – Summer Night City

—

concluzia... un eveniment reuşit, organizare perfectă din partea Stay Metal Forever şi un sunet impecabil în Wings, pentru a doua oară din două... tot aşa...

pe bune, dacă mă citeşte cineva, vin cu o idee... haideţi să mutăm concertul Haggard din mai în Wings... eu zic că ar ieşi mult mai bine decât în Silver Church, care joi s-a prezentat oribil...