Ăia – Cimitir de Amintiri

o melodie incredibil de frumoasă de la o trupă de care n-am auzit până astăzi... mulţumesc domnişoarei fireflight pentru asta... şi uite aşa s-a mai umplut un loc în blogroll-ul meu...

trupa merită urmărită pe viitor... o voce ca asta se aude rar... şi clapele sunt magnifice în piesa asta...

şi cum zice genial domnul Garm: “Este genul de piesă care, chiar dacă ar fi fost cântată în engleză, ar fi fost clar că este românească.”

Îmi apari din când în când
Vii şi pleci pe aripi de vânt
Răscoleşti în mintea mea
Amintiri îngropate demult undeva

Nu mai vreau să-mi amintesc
Ştiu că n-am să mai iubesc
Nu voi mai avea vreodată
Inima aşa curată...

Cimitir de amintiri
Inimi frânte şi iubiri
Ia la tine şi îngroapă
Încă o iubire moartă....

Vreau acum lângă mine să fii
Să alergăm prin locuri pustii
În al meu suflet să răsară gheaţă
Fiindcă am rămas iubito... izvor de gheaţă....

Cimitir de amintiri
Inimi frânte şi iubiri
Ia la tine şi îngroapă
Încă o iubire moartă....

Focul s-a stins, focul s-a stins, dor m-a cuprins...
Focul s-a stins, focul s-a stins, dor m-a cuprins...

The Imaginarium of Doctor Parnassus

un film ciudat din toate punctele de vedere...

în primul rând povestea, care pleacă de la nişte premise total pe placul meu, absolut necesare pentru a primi nota maximă din partea mea: vise, imaginaţie şi ireal... până pe la jumatea filmului totul este ok, după aia se cam duce naibii farmecul...

în al doilea rând Heath Ledger a murit în timp ce se filma filmul... şi au trebuit să rescrie o bună parte din film astfel încât să permită jucarea pesonajului lui de alţi actori: Johnny Depp, Jude Law şi Colin Farrell... mare noroc au avut că ideea filmului le-a permis asta :D... oricum, Johnny Depp apare doar 5 minute în filmul ăsta dar pot să zic că sunt cele mai mişto :D

şi fata... e o singură fată în tot filmul ăsta şi n-au şi ei în stare să pună una mai frumoasă în el... Lily Cole are săraca faţa aia de butoi... too bad...

şi se vede treaba că sfârşitul e puţin forţat, sigur în original trebuiau să mai fie câteva scene cu Heath Ledger imposibil de filmat...

nota 8.99

parcul kiseleff... capitala bucuriei... doi psihopaţi prin parc...

primul psihopat crapă lentile şi sperie copiii mici din parc...  să rămână traumatizaţi pe viaţă cum a fost şi el...din naştere...

moş crăciun şi prietenii săi... evreii imaginari trag la jug... sania nu se mişcă dar curu se udă...

al doilea psihopat are băluţe-băluţe în cap... şi nimic altceva...

băluţe-băluţe şi în pantaloni... ţipete din jur...

look... a puppy... the sweet horror...

culmea psihopaţilor... să dea peste cranii în parc în mijlocul zilei... absolut fabulos... grotescul atinge cote maxime...

“and i’ll smash it with a hammer...”

capitala bucuriei... (nu ăla nu e craniul spart... e restul scheletului animalului)...

dead animals make us hungry... poftiţi la nişte biscuiţi cu lipici ?

we make a snow man and take it prisoner...

love story... o mână pe ţâţe şi alta pe cur...

snow alien... să nu-l deocheaţi...

“look... he thinks you’re his mommy...”

za end [ne înclinăm]

Alien: Resurrection

am ajuns şi la ultima parte...

din punct de vedere al story-ului este cât se poate de varză... nici n-avea cum să fie altfel, din moment ce personajul principal din film tocmai ce-a murit în filmul precedent, dar joacă şi în următorul... :D... e ca şi cum i-ai pune unei fete numele Gertrude şi te-ai întreba peste ceva ani de ce e aşa urâtă...

partea bună e că e foarte funny aşa... nici n-avea cum să fie altfel, doar scenariul e scris de Joss Whedon...

n-am înţeles cum au clonat ei the queen din ripley când aveau la dispoziţie doar sângele ei... that’s plain stupid... iar imaginile cu half-breed-ul alien-human sunt absolut groteşti...

ce mi-a plăcut la ediţia specială a filmului a fost noua introducere, cu gângania... a fost chiar de efect :)

nota 8.75