o coincidenţă remarcabilă face ca exact în ziua în care domeniul împlineşte fix un an de zile, să se strângă 3999 de commenturi... cum este deja bine ştiut că la un număr modulo 1000 de commenturi deschid concurs cu premii inexistente, anunţ oficial că oricine postează următorul comment, acesta va fi cel cu numărul 4000...

câştigătorii precedenţi sunt: Serj (1000), anca (2000) şi Specter (3000)...

iată noua statistică a commenturilor... top20+eu papagali de pe blog:

• logical – 1143
  

• Specter (+ Coconut) – 503
• iulia_wh – 488
  
• ghEMOtocul – 319
  
• anca – 195
• sidryane – 162
  
• Crina – 132
• iunieten – 122
  
• Menia – 90
• Screamer (+ Biggie_smalls + Biggie) – 81
• Ionuţ – 49
  
• Lenore – 42
• Frigideru – 41
• Eliza – 36
• Costin – 35
• anonimus – 33
• Magda – 32
• Sabina – 31
  
• Serj – 26
• Autumn – 26
  
• Dragos Nicu (+ Aberantus) – 23

vă mulţumesc (again and again) :)

remodelatorul.ro, aşa cum este el acum,  împlineşte astăzi un an... pe 1 iulie 2009 a avut loc transferul de pe Yahoo360...

vă mulţumesc pentru vizite şi comentarii...

mulţumim şi lui Dan (Delta) de la DCNET pentru suport, pentru că site-ul a fost foarte rar căzut (dar s-a întâmplat) şi pentru bonus-urile de spaţiu acordate în decursul acestui an... contractul cu ei a fost prelungit pe încă un an şi sper să se rezolve toate probleme legate de transferul domeniului de pe un server pe altul... de fapt a mai rămas doar o singură problemă şi am încredere că se va rezolva curând...

ieri seară am ars-o aiurea acasă la domnul Lache, că doar era ziua lui, cum e în fiecare an...

am băut whisky, am făcut mişto de pozele prietenilor de pe facebook, am sărbătorit apariţia domnului Lache în revista Forbes (ca şef de promoţie la ase), am planificat apocalipsa câinilor vagabonzi, am cântat Trololo şi am revăzut împreună Filantropica... de vis...

ignoraţi ochii injectaţi şi roşii, era 1 dimineaţa după ce băusem şi văzusem filmul...

Filantropica

o adevărată ironie la adresa vieţii din românia de acum 10 ani şi chiar şi de acum, că mare lucru nu s-a schimbat...

filmul este foarte amuzant dacă te distanţezi de subiect şi foarte trist dacă realizezi că spune un mare adevăr...

jucat impecabil...

nota 9.25

probabil chiar şi numai titlul postului poate înfierbânta pe cineva care a mai fost vreodată la un concert RAMMSTEIN...

ce voi încerca eu acum ? voi încerca (şi voi eşua) să povestesc ce s-a întâmplat seara trecută în Bucureşti... nu am la dispoziţie decât cuvinte şi ceva poze şi filmări făcute de alţii... mi-ar mai fi trebuit câteva aruncătoare de flăcări, tone de artificii, kilograme de kerosen şi nişte lansatoare anti-tanc ca să vă explic ca la carte ce s-a întâmplat aseară... dar eu n-am astea... ei au avut...

pe la ora 20 scena a fost acoperită de un cearşaf negru imens şi timp de o oră în spatele ei s-a deschis probabil vreo gaură neagră din care a ieşit decorul şi tot arsenalul de pe scenă... tot ce-au montat la vedere au fost două ventilatoare imense orientate spre noi... noi ne gândeam că le montează ca să ne ventileze când ne dau foc, dar n-a fost aşa... wait for it...

când s-au auzit corurile de pe Rammlied toată lumea s-a extaziat instant şi a început nebunia... în uralele demente ale publicului a căzut cearşaful negru... ca să vezi ce ? un steag imens al germaniei... ha ha ha, primul hohot de râs... în sfârşit a căzut şi steagul şi am văzut... nu ştiam la ce să mă uit mai întâi... la dementul Till Lindemann care era îmbrăcat cu pene roz la urechi, cu ciorapi de damă traşi peste păr şi cu neon în gură ? care păşea pe scenă exact ca în videoclipul de la Mann Gegen Mann... sau la Flake care arăta ca frankestein cocoţat sus între două rânduri de clape şi doi stâlpi care emanau electricitate statică ? sau la Ollie care arăta ca ultimul sălbatic cu bassul ăla imens în mână şi îmbrăcat cu glugă pe cap şi pantaloni semi-scurţi... sau la cei doi chitarişti dispuşi în fiecare colţ de scenă cu nişte priviri ultra-serioase şi care executau toate notele “eins zwei, eins zwei” tipic nemţeşte ? îmi fugeau ochii în toate direcţiile posibile...

instrumentele se auzeau excelent, iar vocea lui Till te cutremura pur şi simplu... este incredibil cum pot să sune corzile vocale în omul ăsta... cum ar suna RAMMSTEIN fără el ? gândeşte-te, dar nici n-are rost s-o faci... bassul ăla pe care îl ador atât de mult s-a învârtit în aer absolut perfect iar chitările alea brute în stilul tipic de metal industrial erau de o forţă remarcabilă...

pe fiecare melodie s-a întâmplat câte ceva aparte la care rămâneai ori “wow“, ori “frate, ce caterincă“, ori cu ochii holbaţi de nu-ţi venea să crezi şi nu mai aveai putere să te minunezi... mai tot timpul vedeai flăcări ieşind din scenă, şi de jos şi de sus, sau artificii pe cer... dar pe lângă “banalităţile” :D astea încerc să enumăr cele câteva momente mai speciale de care îmi amintesc:

pe Waidmanns Heil se aplică poza de mai sus... Till era îmbrăcat ca un vânător şi avea cu el ditai puşcociu ăla... este inutil să menţionez că la sfârşitul melodiei s-a pus pe vine şi a tras din puşcoci, cu bubuitura de rigoare şi trimiţând în cer o grămadă de artificii...

pe o altă melodie Till s-a luat la bătaie pe scenă cu Flake, clăparul căzând jos... Till îl ia braţe şi îl aruncă într-o cadă de metal ruginit... apoi ia în mână o găleată încinsă, scena se ridică de sub el şi îl duce cam la vreo 10 metri deasupra tuturor, de unde răstoarnă conţinutul găleţii peste Flake, în cada de metal... în găleată era ceva ce semăna cu lava, formată din multe artificii mici care se aprindeau când ieşeau din găleată... genial... după ce coboară la nivelul scenei, Till se duce la cadă, se uită în ea, apoi se uită la noi şi face semnul ăla la gât, de tăiat beregata... apoi se mai uită o dată la Flake şi îşi face cruce, apoi dă din mâini în semn de kaput, şi pleacă... râdeam cu lacrimi la faza asta...

după ce se goleşte scena ghiciţi cine se ridică din cadă... Flake... îmbrăcat într-un costum cu sclipici de sus până jos şi mişcându-se pe scenă într-un fel indescriptibil, care îi face pe epileptici campioni la stat drepţi... într-un final se târăşte până la clapele lui şi nu se opreşte... sub el avea o bandă din aia de fitness, astfel că tot restul concertului el a alergat ca nebunu pe loc între clape :D... ca să nu mai zic că avea şi un panou de control lângă el şi pe la jumătatea concertului a schimbat direcţia de mers şi s-a orientat spre noi...

nu mai ţin minte pe ce melodie Till a intrat pe o bandă rulantă sub scenă şi a apărut după un minut cu o mască imensă pe faţă, măşti pe care le purtau şi chitariştii... şi la un moment dat au dat toţi drumul la nişte jeturi imense de flăcări din ele... mai văzusem poze pe net cu scena asta da tot m-a uimit când am văzut-o pe bune... adică ne dogora pe noi care eram la vreo 30 de metri de scenă, d-apăi pe ei care le ţâşneau flăcările din cap.. demenţi domne, demenţi...

pe Du Riechst So Gut chitariştii aveau geci din care ieşeau flăcări din mâneci... asta apare şi pe filmările de mai jos... pufuri de foc din fiecare mânecă, de sus până jos domne... demenţi...

s-a schimbat şi decorul între timp, dar n-am habar când, n-am cum să mai ţin minte şi în ce ordine s-au întâmplat toate nebuniile astea... tot timpul se mişcau ozn-urile alea imense formate din reflectoare de pe scenă, ba urcau ba coborau, ba se mai şi roteau şi-şi schimbau culorile...

un alt moment la care am râs în hohote a fost pe Benzin... chitariştii erau pe centru pe undeva, cântau intro-ul melodiei, când îl văd pe Till că-şi face apariţia pe scenă de undeva din dreapta, şi trăgând după el o pompă de benzină :D... pe care a plantat-o în mijlocul scenei... este absolut evident că la finalul melodiei pompa s-a transformat într-un flamethrower autentic orientat deasupra noastră... imediat după asta vedem pe scenă o umbră alergând de nebună în stânga şi-n dreapta... Till pune aruncătorul de flăcări pe el şi după aia alerga ăsta de nebun pe scenă cu toată spinarea în flăcări... individul a fost trântit la pământ şi au pus stingătorul pe el... este evident că scena a fost regizată, dar sunt şi unii mai creduli care cred că tipul era un fan român care a ajuns pe scenă şi ăia cu stingătorul erau pompierii români... doamne cât am râs când am citit asta...

am aflat şi pentru ce erau montate ventilatoarele imense... le-au dat drumul la un moment dat şi au montat în faţa lor nişte grenade din alea fumigene... nu m-aş fi gândit la asta... în câteva minute s-au epuizat şi tot golden circle-ul era numai un nor de fum... era foarte foarte tare cum se proiectau luminile de pe scenă în norul de fum, ceva gen scena Shoshannei...

la un moment dat când au lansat nişte artificii pe deasupra scenei, am auzit ceva în spate, am întors capul şi ce să vezi... nişte pocnitori pe sârmă, care făceau un zgomot infernal şi mergeau cu o viteză remarcabilă între stâlpul de sunet şi scenă, fix pe deasupra noastră de la golden... genul ăsta de artificii pe sârmă chiar n-am mai văzut niciodată, habar n-am cum sunt făcute... că nu părea să se mişte nimic mecanic pe sârmă, cred că sârma în sine exploda...

la Pussy am râs iar cu lacrimi... la final Till s-a urcat pe un ditamai tunul şi a început să “ejaculeze” peste noi cu spumă albă... era cerul plin de spumă din aia, toată lumea râdea în jurul meu... nu ştiu de unde a ieşit atâta spumă din tunul ăla dar a fost o grămadă... şi dacă nu era de ajuns spuma, au mai aruncat şi cu o grămadă de confetti peste noi... dacă te uitai în sus vedeai numai chestii albe zburând... moment la care i-am urlat ancăi în ureche: “se pişă pe AC/DC“...

un moment mai liniştit şi deosebit a fost pe Frühling In Paris, unde Ollie a renunţat la bass şi s-a pus în genunchi în faţa noastră, cu o chitară acustică... pe melodia asta m-am îndrăgostit definitiv de vocea lui Till, care vibra tot ce-i stătea în cale... Flake completa perfect melodia cu clapele... sfârşitul numai în clape a fost uimitor pentru mine... nu se mai auzea nici un sunet din mulţimea de oameni... absolut toţi eram într-o tăcere absolută şi ascultam clapele alea... divin...

toate astea s-au întâmplat într-o oră... foarte scurt, dar foarte intens... Till a încheiat cu primele vorbe adresate nouă: “Vă mulţumesc foarte mult“... da, în româneşte... am strigat după ei la bis mai mult decât pentru orice altă formaţie... şi ei s-au lăsat aşteptaţi...

pe Sonne cred că au consumat cel mai mult napalm, ieşeau flăcări ba de sub difuzoare, ba de undeva de deasupra scenei, toate dirijate de Till, pe refen...

pe Haifisch s-a petrecut celebra fază cu barca :D... uitasem complet de ea... Flake s-a urcat într-o barcă de cauciuc pusă peste mâinile fanilor... el arăta direcţia şi mâinile îl purtau pe unde vroia el... nu pot să-mi exprim surpriza când am văzut că vine fix spre noi şi A TRECUT FIX PE DEASUPRA MEA... doamne ce slăbătură de om e Flake, i se vedeau toate coastele... da, am pus mâna pe barca lui şi m-am extaziat :D... după ce-a trecut de noi i-a cerut unuia un steag cu românia şi s-a îmbrăcat cu el... apoi după ce a “vâslit” până înapoi la scenă, şi-a pus steagul pe clape şi acolo l-a lăsat... era genial steagul, avea pe partea galbenă semnul RAMMSTEIN... absolut perfect...

la sfârşitul sfârşitului, pe Ich Will, iar a fost nebunie de flăcări şi pocnitori... nici nu-mi venea să cred de unde bubuiau... din microfoane, din difuzoare, din ozn-urile alea de lumini, de oriunde... încheierea a fost cu Till care a început să dea cu microfonul de toţi pereţii, la ultima lovitură microfonul explodând într-o bubuitură imensă care a acoperit scena cu mici artificii...

Till ne-a mai adresat un “Mulţumim frumos” şi un “Va iubim“, rostite într-o româneşte nemţească... se terminase...

legat de playlist... au cântat foarte multe piese de pe Liebe Ist Für Alle Da, că e turneu de promovare... pe Du Hast publicul a cântat într-o nebunie, cred că mai tare decât la orice altă piesă din toate trei zilele... şi pe Pussy s-a cântat într-o veselie, care râdea, care cânta... Keine Lust, Feuer Frei! şi Links 2-3-4 iar m-au făcut să răguşesc... aaaa... am uitat să zic de pocnitorile de pe Feuer Frei! care izbucneau pe rând la fiecare vers din refren... brilliant...

aş fi vrut să cânte mai multe... aş fi vrut să cânte Rosenrot, Mutter, Mann Gegen Mann, Adios, Seeman, Rammstein sau Bestrafe Mich, dar n-au făcut-o... poate data viitoare, pentru că îi voi revedea cu orice preţ... dacă nu la noi, atunci oriunde altundeva...

—

RAMMSTEIN 2010 devine cel mai tare concert (şi experienţă a simţurilor) la care am fost vreodată... am văzut Metallica de două ori, am văzut Maiden, am văzut Manowar de două ori, am văzut Judas Priest, am văzut AC/DC, am văzut multe altele, dar n-am mai văzut aşa ceva în viaţa mea... o oră jumate de minunare, mă uitam ca un copil mic la jucării lego, ca un puşti de 14 ani la ţâţe, ca un rocker la RAMMSTEIN... incredibil...

concertul Maiden 2008 a fost detronat... ia uite ce scriam acum doi ani: “să vorbeşti despre prezenţă scenică la o altă trupă decât Maiden este o blasfemie“... eh, uite că nu e...

—

ieri au mai concertat şi alte trupe, că doar a fost zi de festival, dar nu mai are nici o importanţă... au fost Luna Amară de la care mi-a plăcut parcă o piesă, au fost Anathema care au sunat ca dracu şi m-au dezamăgit total, şi au mai fost Stone Sour şi Alice In Chains de la care nu ascultasem nimic şi din care n-am înţeles nimic...

nu mi-a plăcut că Anathema au adus o tipă pe scenă... speram să scriu la sfârşitul festivalului că am avut 24 de ore de muzică fără nici o femeie pe scenă :D... era ceva... nu mă înţelegeţi greşit, sunt femei în metal care îmi plac foarte foarte mult, ca Tarja sau Simone, dar ar fi fost ceva interesant să nu fie nici o duduie pe scenă în trei zile şi 15 formaţii :D... ne facem că n-am văzut-o, pe ea şi dantura ei perfectă :D:D:D

—

poze Aici... uitaţi-vă prin ele că merită...

şi câteva filmări Aici... sunt cu zecile pe youtube, dar nu se compară cu ce simţeai dacă erai acolo...

—

soundtrack:

RAMMSTEIN – Frühling In Paris

—

şi cronicuţele domnişoarei Lenore... un pic mai obiective :D