niciodată !

[din vitrina unui magazin din staţia de metrou gara de nord]

duminică seară am fost să dau din cap iar la băieţii de la Silver Bullet, cum n-o mai făcusem de vreo 19 ore...

clubul în care urma să se desfăşoare selecta activitate mai sus menţionată se numeşte simplu Watt... ajuns fix la ora 20 acolo am fost lovit în faţă de tristeţea maximă ce domnea în club... foarte mic, cu fotolii în faţa scenei şi decoruri mai de n-ar mai fi... şi o linişte tipică de parastas, mai că-mi venea să şoptesc când l-am salutat pe Vladimir...

soundcheck-ul a durat destul de mult, clubul nu cred că era prea obişnuit cu metalele feroase, sunetistul sigur n-avea chef de bătaia de cap de-a regla totul... în fine, până la urmă Marius a stat în public că nu se auzea pe scenă şi a fost relativ ok... am savurat şi ceva fragmente din Orion la soundcheck, dacă ajung s-o aud şi cântată în totalitate la vreunul din concertele viitoare sunt cel mai fericit... a se aminti cât de mult îmi place Orion :D

destul după ora 21 a început şi concertul efectiv... am început să le învăţ şi piesele lor originale deci pot să vă zic exact playlist-ul serii:

Touch Of Insanity
Wolf
Fear Of The Dark (Maiden)
Happy Catchy
Just Hyde
Seek And Destroy (Metallica)
Masquerade
Balada (:D)
Breaking The Law (Judas Priest)
Raining Blood (Slayer)
The Four Horsemen (Metallica)

sper să nu fi uitat nimic... Just Hyde e clar preferata mea din piesele lor originale, dar nici cu Happy Catchy nu mi-e ruşine, la care îmi place mult intro-ul lui Silviu... The Four Horsemen a fost o surprinză plăcută, cu toate că-l auzisem şi la soundcheck... bestial bass slapping-ul lui Tiberiu pe melodia asta...

cu toate că tobele păreau “o bucată dintr-un citroen vechi“, mie unul sunetul mi s-a părut mult mai bun decât sâmbătă în Cage... totul s-a auzit mult mai trash, chitara lui Silviu a fost dată foarte tare şi am savurat toate solo-urile alea rapide, iar vocea s-a auzit clar mult mai bine duminică... Marius s-a auzit mai încet, dar se compensează cu seara de sâmbătă când am stat fix lângă boxa în care era panoramată chitara lui şi l-am auzit mai mult pe el :D... tobele au fost cel mai mare minus, mai ales pe Raining Blood... intro-ul ăla genial n-a avut acelaşi efect...

publicul putea fi (mai) activ, puteau fi mai mulţi oameni în picioare lângă mine, dar nici clubul nu prea permitea asta... şi la Fear Of The Dark mi se părea că eram singurul care cântam cu ei, nu prea se manifesta lumea deloc...

la cât mai multe seri de genul ăsta... aşteptăm EP-ul şi ne revedem în 2011...

Galerie Foto Silver Bullet în Watt Club

sâmbătă în Cage... metale grele, public relativ puţin şi liniştit... din păcate iar s-au suprapus trei concerte ieri seară şi publicul a fost divizat... noi o ardeam în Cage, alţii o dădeau mai liniştit la Dark Bombastic Evening în Kulturhaus şi în Fabrica mai cântau Deathdrive, Shesdead şi Psychogod... e trist că e deja a doua sâmbătă la rând în care sunt trei concerte în acelaşi timp din care trebuie să alegi unul singur...

nu-mi regret deloc alegerea...

primii care au cântat se numesc Graven şi nu-i mai ascultasem niciodată... sunt tineri, au zis bine, dar nu neapărat ceva ce aş asculta eu de bunăvoie... destule influenţe alternative... pe alocuri m-am gândit chiar la Linkin Park şi la HIM... oricum, decenţi... şi cu un sunet foarte bun... foarte funny vocea chitaristului :)

Monarchy au fost altceva... cu o medie de vârstă a componenţilor bine peste 30 de ani şi cu nişte compoziţii mult mai interesante... instrumental au sunt foarte bine, dar vocea s-a auzit cam încet... interesant vocalul, a prezentat una din cele mai bune engleze pe care le-am auzit la soliştii români, dacă îi ascultam din greşeală fără să ştiu că sunt români nu m-aş fi prins după accent... ştiam doar piesele Earthquake şi Tribute, şi au sunat foarte bine live (că album oricum n-au)... am avut parte şi de un solo de tobe + bass, which i always enjoy... la bis au cântat şi un Breaking The Law, cover Judas Priest care întotdeauna este cântată de public, indiferent de cine e pe scenă...

au urmat Masterpiece, trupa tribut Metallica care a fost cap de afiş în seara asta... nu-i ascultasem niciodată, iar părerile auzite de prin lume erau împărţite... au fost ok, instrumental s-au descurcat foarte bine, Andy de la Altar la voce a fost ok, cu toate că şi el s-a auzit relativ încet în faţă... ce nu mi-a plăcut a fost că au cântat mai mult piese post 90 şi foarte puţine de pe primele trei albume care sunt adevăratele albume Metallica... ce-am auzit aseară... Enter Sandman, Wherever I May Roam, Sad But True, Harvester Of Sorrow, Whiskey In The Jar, Last Caress, So What, Die, Die My Darling, Until It Sleeps, Fade To Black, Master Of Puppets, Creeping Death, For Whom The Bell Tolls şi în încheiere Seek And Destroy... au folosit până şi intro-ul Ecstasy Of Gold :D... am cântat câteva piese cu ei (mai ales ultimele patru, desigur), dar totuşi n-au  nici pe departe acelaşi farmec de la un concert Metallica adevărat... printre toate piesele alea de la Metallica au reuşit să strecoare şi un cover Megadeth, aşa ca tribut pentru un fost membru Metallica, şi anume Symphony of Destruction...

era deja ora 1 când au urcat pe scenă şi Silver Bullet... clubul s-a cam golit după Masterpiece, în faţa scenei rămânând destul de puţină lume... fraieri, habar n-au ce e aia speed metal adevărat... au început cu ce-au terminat Masterpiece, adicătelea magnificul Seek And Destroy (“asta e piesa cu care ne încălzim noi de obicei“) :D... nimic nu m-a împiedicat să o cânt de două ori la rând... şi cu mâna pe inimă afirm că a sunat mult mai bine în varianta lor decât în varianta Masterpiece... e o chestie de gusturi probabil... i like it fast and crazy... şi improvizaţiile nu mă deranjează niciodată... după asta au cântat numai balade :D... singurele lor piese originale pe care le ştiam sunt cele două pe care le-au pus pe myspace, Just Hyde şi Masquerade, piese care sună într-un mod demenţial de bine... e fascinant să îi urmăreşti pe Silviu şi Marius cum aleargă pe fretboard, speed is the key word, dar şi artistic în acelaşi timp... eu am stat foarte în faţă şi nu l-am auzit pe Vladimir foarte bine, presupun că în spate s-a auzit ok, aceeaşi problemă la toate trupele... din cover-uri mai menţionez şi clasicul Fear Of The Dark, Raining Blood şi la bis Judas Is Rising... şi câteva secunde din Braşoveanca :D

and now i’m off to see them again :D

great metal evening...

—

photo by Sorin Turcu de la Stay Metal Forever...

dacă ieri a trecut glonţul de argint pe lângă voi, mai aveţi o şansă să-l prindeţi şi azi...

Legend Of The Guardians: The Owls Of Ga’Hoole

genial ca realizare artistică... detaliile de textură şi animaţiile sunt perfecte... sunt câteva cadre absolut bestiale în film, unul din ele fiind cel din care am pus captura sus şi celălalt spre final când trece prin foc... şi coloana sonoră completează absolut perfect scenele astea...

prima jumătate e destul de lentă şi plictisitoare, dar a doua parte recuperează şi termină totul aşa cum trebuie...

nota 8.99