ziua a treia de fest a început cu o trupă românească care se intitulează Carpatica, de care nu auzisem până acum... din păcate n-am reuşit să ajung în valea cerbului decât exact în momentul în care ei au terminat de cântat, că s-a prelungit foarte mult conferinţa de presă şi a fost imposibil fizic să tai buşteniul (licenţă poetică) la timp... poate dacă aveam vreun trancarici la mine să reuşesc... oricum, cică a fost doar primul lor concert, deci am timp să-i văd...

următorii pe scenă urmau a fi Bucium, aşa că m-am băgat în faţă de tot, aşa ca fanul lor numărul 1 :D... din păcate au avut un recital foarte scurt, dar au cântat Rovine, deci eu am fost în extaz :D... dacă ţii cont că Rovine are 14 minute şi ei au avut la dispoziţie vreo 30 în total, e clar că nu puteau cânta mai mult de 4 melodii... dar au făcut-o bine, natural, cum i-am văzut mereu în concerte... au cântat şi Războieni, Sus la cheia raiului şi încă o melodie de pe albumul care va fi lansat şi el cândva, probabil când voi ajunge eu miliardar să-i sponsorizez... foarte tare că Dan zicea la conferinţa de presă că au compus piese pentru încă vreo trei albume dar nu au posibilitatea să le înregistreze... ceea ce e foarte trist...

oricum, un concert foarte bun, la care am cântat cu poftă şi le-am făcut peste o sută de poze... aicea tre să-i mulţumesc lui Miluţă care mi-a dat un obiectiv de-al lui, un 28-135 IS cu care să-mi fac de cap în faţa scenei... iată ce-a ieşit...

Galerie Foto Bucium

cerul s-a întunecat imediat după ce Bucium au terminat de cântat... de aici încolo a plouat încontinuu toată ziua... pe scenă au urcat spaniolii de la Northland şi au apucat să cânte o melodie că au trebuit să se oprească din cauza ploii torenţiale... ploua teribil... vreo 30-40 de minute nu s-a cântat nimic şi ne-am adăpostit în cortul lui Titus, mulţumim pentru acoperiş :D... oricum am cumpărat două cd-uri şi două tricouri de la el, deci suntem chit :D... într-un final au reînceput să cânte Northland, şi au făcut-o decent... erau ceva oameni care făceau pogo în noroi, a fost foarte funny de fiecare dată când alunecau şi cădeau în fund...

după spanioli au urmat ieşenii de la Bucovina... eram foarte nerăbdător să-i văd, era prima dată pentru mine... aşteptările nu mi-au fost înşelate, băieţii având un mini-concert foarte bun... pe Straşnic Neamul Meu şi Luna Preste Vârfuri am cântat fiecare cuvânt iar pe Năpraznica Goană s-a făcut un air guitar prin ploaie de toată măreţia... au mai cântat Straja şi Mestecăniş din ce îmi amintesc eu, posibil şi încă una sau două... mi-a plăcut foarte mult Mestecăniş, aştept cu nerăbdare albumul nou, care din păcate depinde tot de fondurile personale ale lui Crivăţ şi Luparul...

tipii de la Eisheilig au rămas la fest şi în a treia zi şi s-au simţit bine pe la noi... au privit foarte interesaţi concertul Bucovina şi păreau foarte încântaţi de ce aud... foarte genial un tip de prin faţa mea, ud fleaşcă, care urla la scenă încontinuu “BU-CO-VII-NAAAA” şi la un moment dat s-a întors un pic spre stânga şi i-a văzut pe nemţi şi a urlat şi spre ei o dată: “EIS-HEEI-LIIIIIG“... nemţii au zâmbit şi i-au înclinat paharele de bere...

portughezii de la Gwydion au sunat bine cu al lor viking metal celtic, dar la ei iar s-a înteţit ploaia şi n-a fost chiar aşa multă lume în faţă... ăştia aveau nişte cornuri vikinge din care beau bere pe scenă şi le agăţau de microfoane... foarte tare Adi Rugină îi zice altui tip din crew: “bah ai grijă la ăştia că şi-au pus beri peste tot pe scenă... nu ne termină ploaia şi ne termină berile ăstora“... genial...

s-a lăsat seara şi au început pregătirile pentru Eternal Tears Of Sorrow... finlandezi de origine, n-aveau nici o treabă cu frigul şi ploaia, astfel că vocal-bassistul a apărut la bustul gol pe scenă când noi tremuram de frig cu două tricouri şi pelerine pe noi... am rezistat la două melodii, care au sunat foarte bine în stilul lor melodic black, dar n-am mai putut de frig şi a trebuit să mă retrag... oricum, nu puteam să intru deloc în atmosfera pe care o creau ei când eram ud tot şi tremuram de frig... plus că singura melodie pe care o ştiam bine de la ei şi care îmi place foarte mult era Bride Of The Crimson Sea şi pe scenă nu era nici o tipă, deci era clar că nu ar fi cântat-o...

după ei ar fi urmat austriecii satanişti de la Belphegor pe care vroiam să-i evit oricum...

singurul regret de duminică e că nu i-am auzit pe ieşenii de la GOD care sigur mi-ar fi plăcut, dar asta e... nu puteam sub nici o formă să rezist până la 1 dimineaţa în ploaia aia... sper să mai am ocazia să-i văd în concert...

—

OST:

Bucovina – Straşnic Neamul Meu

De m-apasă gânduri negre
Şi m-aruncă-n grele patimi
Mă gândesc la ce a fost.
Iar strămoşii-mi vin aproape
Şi-mi arată că în viaţă
Totuşi înca am un rost.
De-a clădi din vechi ruine,
Din cenuşa veacurilor,
Din trecutu-ndepărtat,
Scutul nou şi sabia tare
Ochii oţeliţi şi aprigi
Ca şi bradul ne-nfricat.
Umbre-mi sar în ajutor
Şi dintr-un copil, fărâmă,
Acum cresc un vrajitor.

Cu doar o simplă vorbă
Cu mâna-mi către cer,
Scol din morţi
Straşnic neamul meu.

Peste Bucovina-ntreagă
Suflă-acum chemarea nouă
Sub stindard cu cap de lup.
Înaintea oştii strânse
Neînfrânte pe vecie
Trebui-va ca să lupt.
Şi de-o fi să cad ucis
Sufletu-mi va dăinui
În orice războinic vis.

Bucovina – Năpraznica Goană
[genial instrumental]

prezenţa mea la acest fest începe după cum bine se poate vedea din titlu, din ziua de sâmbătă, pe motiv că vineri erau alte treburi planificate... pare rău că am ratat Negură Bunget şi furtuna anexată, dar asta e, data viitoare...

din start tre să mulţămesc site-ului Letsrock.ro şi lui Sorin Turcu de la Stay Metal Forever pentru acreditarea de presă... adicătelea am intrat moca cu legitimaţie atârnată de gâtlej care mă lăsa să stau în faţa scenei cu canonu şi să trag în poze sufletele artiştilor... deci mulţumesc...

—

primii care au călcat cu bocancii plini de noroi pe scenă au fost românii de la Inopia... uite aşa am aflat şi eu cine e Salex Iatma şi de ce vroia el să fim prieteni pe facebook de câteva luni încoace :D... îmi cer scuze, da habar n-aveam cine este acest chitarist metal, publicator de proză la humanitas şi actor de telenovele (cică l-a jucat pe unu, sile nemaipomenitu)... să zicem deci de muzică... pot să zic că mi-au atras atenţia niţel aşa, ca primă audiţie... l-am recunoscut pe Gomez la tobe, pe care îl mai văzusem bătând şi pentru Silver Bullet acu câteva săptămâni... foarte multe fete în trupa asta... o bassistă care îi dădea şi din voce şi din flaut, o clăpară şi o roşcată focoasă la vioară... sunt subiectiv, că mă termină sentimental roşcatele, da asta e... ah, şi au avut şi un vocal, duuh... bun tipu, ştia ce să facă cu microfonul... rămâne de urmărit trupa pe viitor, eventual să văd ce găsesc pe odc să ascult... cică primul lor album (şi singurul) se numeşte Monuments of Sadness... haide băi, chiar aşa o fi ? de aia se sinucid ăştia pe bandă în românia, poate or asculta toţi Inopia :D

Galerie Foto Inopia

a doua trupă care a urcat pe scenă a fost Tiarra, una din trupele mele româneşti preferate, fapt bine ştiut de cei care mă citesc cât de cât regulat... m-am bucurat să o descopăr pe violonista Iulia la fel de drăguţă ca şi ultima dată când m-a impresionat teribil cu frumuseţea ei şi stilul de a cânta... de asemenea, tot ca impresie artistică trebuie să remarcăm şi cureaua Andei cu catarama în formă de gât de chitară... şi expresia ei genială “aş da din cap, dar mă ţin pantalonii“... au cântat foarte multe piese de pe albumul care urmează să se lanseze, Le Monde Des Ténèbres, din care titluri am reţinut doar piesa care “din lipsă totală de inspiraţie” dă numele albumului şi Goddess of Stone, pe care am găsit-o deja filmată pe marele youtube... tricoul cu maiden din filmuleţ eram eu... foarte static că aveam canonu de gât şi era destul de greu... bineînţeles că nu putea să lipsească şi “melodia pe care voi o cântaţi mai bine ca noi“, Ielele... una din piesele mele preferate care m-a obsedat zile întregi, cu sute de ascultări... să tot o aud live... în concluzie, câteva zeci de minute reuşite din partea Warsongului şi a companiei, cu toate că n-au avut un sunet foarte bun... următoarea întâlnire cu ei e peste o săptămână, la Artmania :D... ah şi încă ceva... bassistul lor trebuie neapărat să stea şi el altundeva, că ascuns acolo după clăpar nu se vede deloc... am încercat să-l trag şi pe el într-o poză, dar nici o şansă...

Galerie Foto Tiarra

ultima trupă românească de sâmbătă a fost Abigail, de care auzisem mai demult, dar nu ascultasem niciodată nimic... ştiam că au o tipă la voce şi că au făcut şi un cover gothic după o melodie a cărui nume îmi scapă acum, dar ce-am văzut pe scenă a fost complet altceva... la voce era un tip care îi dădea cu growls în stânga şi-n dreapta, şi o făcea foarte bine... eu nu sunt mare fan black doom, dar tipul mi-a plăcut la nebunie... a avut o aură aşa de melancolie în jurul lui, era tot băgat în atmosferă, foarte tare omul... şi instrumental trupa a sunat bine, se vede că au ceva experienţă în spate... am dat ceva din cap pe ei... mi-a plăcut bass-ul cu 6 corzi de care nu mai văzusem până acum la nimeni... şi melodia tribut pentru Florian Pittiş... foarte de efect...

Galerie Foto Abigail

am terminat cu ai noştri, următorii pe scenă au fost nişte nemţi care şi-au ales un nume ce se memorează greu, dar odată memorat sună bine de tot: Eisheilig... cu nişte mine tipic nemţeşti pe feţe, au prestat eins zwei un fel de industrial metal care suna a ceva gen Rammstein cu Lemmy de la Motorhead la voce... oricum, au sunat bine, destul de techno încât să ne facă pe toţi să ne mişcăm bine pe acolo... nu ştiu câtă lume a observat, dar chitara chitaristului (licenţă poetică) avea scris pe ea Vladislavs Dracula :D... funny... foarte amuzant a fost şi că ei cântau numai în germană şi se uitau la noi de parcă înţelegeam tot :D... toată trupa a fost foarte dezgheţată şi extrem de comunicativă, după concert venind în public cu câte o bere în mână şi aplaudând la toate trupele care au urmat...

Galerie Foto Eisheilig

după nemţii ăştia urmau niste croaţi de la Omega Lithium, cică alchimişti de neamul lor aşa de toate zilele... au avut un soundcheck interminabil şi extrem de plictisitor (a bătut ăla în tobe vreo 20 de minute încontinuu acelaşi pattern de rahat) de am adormit pe gard... se făcuse foarte frig (deh, gheorghe se duce în creierul munţilor în pantaloni scurţi) şi muream de somn că vineri noaptea nu dormisem deloc (un coleg de muncă făcuse o petrecere de adio că pleacă în california şi am stat toată noaptea pe acolo şi după aia m-am suit în tren la 8 dimineaţa)... aşa, deci după un soundcheck interminabil au urmat pe scenă creaturile pe care le puteţi vedea în pozele de mai jos... bassistul era tata lor, cu machiajul ăla de mort palid pe faţă şi expresia de om supărat pe toţi şi pe toate... păcat de soundcheck, că bass-ul lui nu s-a auzit deloc... tipa de la voce (“şez, leva microfone“) avea o coafură absolut oribilă şi nişte chestii lipite pe faţă... o văzusem şi mai devreme la conferinţa de presă şi arăta ok, era chiar drăguţă, dar pe scenă era oribilă... nu ştiu ce voce o avea ea aşa de felul ei dar eu unul n-am auzit-o... nu ştiu eu prea bine cum arată Lady Gaga, dar după nume exact ca tipa asta ar trebui să arate... tipul de la chitară era singurul ok, care arăta normal şi avea şi o chitară foarte şmecheră, cum zicea Iulian azi la muncă: “a făcut-o la CNC ?” :D:D:D... păcat că era dată foarte foarte tare, şi nu se mai înţelegea nimic din note... la fel şi tobele, date oribil de tare... ironic că trupa care a stat cel mai mult la soundcheck a avut sunetul praf şi nu s-a înţeles nimic din ce-au cântat... începători, dar chiar aşa ? Omega Lithium au fost de departe trupa cea mai slabă de la fest (din atâtea câte am văzut eu)... nu vreau să mai aud de ei foarte curând...

Galerie Foto Omega Lithium

era deja ora 23 şi după ăştia s-a urcat un nene pe scenă să ne anunţe că primarul buşteniului vrea să ne facă o surpriză... în 3... 2... 1... pac pac... zeci de artificii pe cer... au tot ţinut-o în artificii de toate tipurile vreo 5 minute... destul de drăguţ aşa, să umpli cerul cu foc înainte să cânte Ashes You Leave :D

tre să menţionez acum că eu m-am hotărât să vin la festivalul ăsta când am văzut că cântă (licenţă poetică) Tiarra, Bucium, Bucovina şi Ashes You Leave... restul nu prea conta pentru mine...

Ashes You Leave mişunau prin playlistul meu prin clasa a 11-a, când eram eu în faza de gothic şi ascultam tot ce găseam la formaţii related cu Nightwish... în ultimii 5 ani nu cred că i-am mai ascultat nici măcar o dată, dar când le-am văzut numele pe afiş mi s-a aprins repede beculeţul...

din momentul în care Ashes You Leave au început soundcheck-ul şi până s-au dat jos de pe scenă totul a fost perfect... a fost unul din cele mai frumoase şi reuşite concerte la care am fost eu prezent, chiar dacă au cântat destul de puţin, cam o oră şi zece minute... dar a fost perfect...

soundcheck-ul a fost foarte scurt şi făcut la perfecţie... totul a fost centralizat prin solista Tamara care discuta cu toţi pe acolo şi apoi comunica la inginerul de sunet... au adus un flaut pe scenă, două chitări şi bass şi patru microfoane... deci reglajul lor nu era ceva trivial... eh, totul a durat maxim 15 minute şi când au început să cânte s-a terminat totul... se auzeau cristal... absolut toţi... fiecare instrument şi fiecare voce, se auzeau perfect... chitările panoramate (da, m-a învăţat şi Balaurul ceva) creau un efect genial pentru minte care stăteam ultra central cu capul peste gard (fanul numărul 1 :D)...

şi ei sunt tot din Croaţia, dar le-au dat clasă celorlalţi... şi-au schimbat stilul de când nu i-am mai ascultat eu şi au schimbat şi solista... nu e nici un motiv de supărare, domnişoara Tamara fiind absolut genială pe scenă... are o voce absolut divină tipa, erau momente în care mă uitam fascinat la ea şi nu-mi venea să cred cât de bine se aude... fiind postat exact în faţa ei, şi ea a observat că i-am făcut poze tot concertul şi că eram fermecat de vocea ei... astfel că la sfârşitul concertului a zis că vrea să dea un tricou gratis, a încercat să-l arunce spre mine şi l-a prins altcineva, apoi l-a cerut înapoi şi l-a aruncat fix spre minte din nou... genial... m-am făcut cu un tricou original de la ea... i will cherish and wear it every day :d... thank you Tamara...

tipul de la chitară din stânga (Bex) era responsabil cu solo-urile şi se auzea demenţial de clar... în dreapta bassistul şi celălalt chitarist erau responsabili cu riff-urile dure... la fel, executate cristal... nu ştiu exact care e povestea cu tipa de la flaut, că ei în mod normal au în trupă o tipă care cântă la vioară şi e complet alta decât cea cu care au venit la fest, dar nu mă plâng, domnişoara de la flaut fiind responsabilă cu completarea unei ambianţe metalo-gothice perfecte...

la un moment dat se auzeau patru voci... Tamara cânta în prim plan, bassistul băga nişte growls-uri din când în când şi pe fundal se auzeau Bex cu voce clean şi flautista care lălăia foarte frumos pe fundal... patru voci puteau să rezulte într-o incoerenţă totală, dar n-a fost cazul... să mai repet încă o dată că s-a auzit perfect ?

dacă e să zic ceva ce nu mi-a plăcut la ei, ar fi pantalonii Tamarei şi faptul că s-au dat jos de pe scenă... în rest, tot respectul...

vreau neapărat să îi revăd într-un concert în care ei să fie headlineri... merită mult mai mult... m-aş duce şi în Croaţia să-i revăd, atât de mult mi-au plăcut :D

aah, şi n-au cântat nici o melodie din cele pe care le ştiam eu din liceu... ceea e absolut genial e că nu mi s-a mai întâmplat niciodată să fiu fascinat şi să dau din cap tot concertul la o formaţie de la care nu mai ascultasem nici o melodie cântată în concert... tot respectul...

după ei nu îmi mai era nici frig, nici somn, nimic... aveam două tricouri pe mine :D şi un zâmbet sincer de fascinaţie care m-a ţinut multă vreme fericit...

Galerie Foto Ashes You Leave

cei care au închis seara au fost portughezii de la Ava Inferi, cu doom-ul lor ambiental... solista are o voce divină, dar nu m-au convins deloc... au fost mult prea lenţi şi ambientali pentru un concert de după miezul nopţii... la ei m-au cuprins iar frigul şi somnul, deci era clar că ceva nu mă prindea... Ava Inferi e o formaţie care se ascultă acasă, în fotoliu, cu un pahar de vin în mână... părerea mea... şi nu trebuiau să urmeze după Ashes You Leave...

Galerie Foto Ava Inferi

OST:

Ashes You Leave – Apathy Overdose

All is lost, black is the world I see
To live or to die makes no difference to me
The morning brings no hope
The day is as dead as the night
People are puppets
Of resignation’s magnificent might

I’m high on self destruction
Devoid of joy and satisfaction
Oblivious to both virtue and sin
Apathy is mine to drown in

Ashes You Leave – Every You, Every Me
[vocea domne, ce voce... şi ritmul de la 3:23]

Ava Inferi – Last Sign Of Summer
[pentru intro-ul genial... şi vocea... şi atmosfera în general a melodiei...]

aicea rupem gâtul zilele astea...

ne auzim de luni încolo cu poze şi impresii...

The TV Set

o comedie neagră despre producţia unui episod pilot... cu ce-a vrut scriitorul să iasă şi ce porcărie sexoasă şi r’n’b-istică tipic americană a ieşit până la urmă, spre agonia lui...

un pic cam sec...

nota 8

Inception

the dream is real ? ha, cui îi place genul ăsta de filme ? mie, desigur...

cu toate că pleacă fix din ideea Matrix-ului şi mai introduce pe alocuri şi elemente din Solaris (spre sfârşit chiar cu nesimţire), mie chiar mi-a plăcut filmul... nici nu avea cum, că sunt un fraier care pică mereu în capcana regizorului care se foloseşte de vise şi irealitate ca să mă seducă... asta zice cretinul ăla de creţu care încerca să strice tot farmecul filmului după ce-am ieşit din sală şi m-a enervat teribil...

filmul ar fi fost mult mai bun dacă ar fi avut alţi actori... mi s-au părut mult prea “rotunzi”, într-un film în care aş fi pus oameni mult mai “pătraţi”... nu pot să vă explic exact ce înseamnă asta... altfel era filmul dacă Cobb era jucat de un Keanu Reeves cu ochelari de soare negri pe ochi (fără rame) şi cu un telefon mobil cu clapetă... altfel era filmul cu un Morpheus în scenă şi dacă arhitecta era Trinity... dar ăsta a fost deja alt film...

nu pot să nu-mi închipui ce-ar zice profa de psihologie din liceu dacă s-ar uita la filmul ăsta... că ea susţinea în prostia ei fără limite că visele sunt alb-negru şi că mintea umană nu poate visa în culori... o femeie absolut cretină, probabil creierul ei limitat nu putea procesa mai mult de 1 bit per dream-pixel... noi încercam să-i explicăm că putem spune cu siguranţă că tipa după care fugeam cu o seară înainte prin lanul de trandafiri roşii era blondă, dar ea nu pricepea...

şi alt aspect pe care îl comentează alţi deştepţi... că cică e aiurea să crezi că un vis dilată timpul, iar un vis în vis poate dura până la câteva zile, săptămâni, în timp ce tu dormi un pic peste o oră probabil... eu am trăit personal un vis de nivelul trei (vis în care visezi că visezi) şi nu a fost o experienţă foarte plăcută, singura cale de-a ieşi din el a fost aruncarea de pe un bloc, după ce-am conştientizat că visez şi după ce mă trezisem de câteva ori în acelaşi vis deja... la impactul cu solul am avut un şoc şi am deschis ochii în viaţa reală şi trecuseră câteva minute de când mă culcasem... nu mi-am revenit câteva zile...

oricum, un film care te face să-ţi mişti capul în bullet-time pe stradă, clipind foarte lung în timp ce-l mişti...

nota 9.50 (primea 9.75 dacă nu era cu Leonardo DiCaprio şi dacă avea şi ceva coloană sonoră... primea 10 dacă era şi mai sf)