ne-am întâlnit azi cu ghemul şi cu menia ca să jucăm un board game inspirat din Battlestar Galactica... interesant, mai ales pentru fani înfocaţi ca noi, dar foarte complicat... sperăm că până data viitoare să apucăm să citim romanul de reguli :D

—

după asta am mers să mâncăm o îngheţată la dristor şi mă trezesc cu unghiul din imagine... conversaţie de după:

“uite ce strâmbă e” / “mă duc să i-o arăt” / “linge-o aşa” / “vezi că ai dat pe tine” / “şterge-te la gură” / “dar n-a curs nimic din ea”

Jay And Silent Bob Strike Back

de când văzut Cop Out am zis că trebuie să revăd toate filmele lui Kevin Smith... după Mallrats a urmat ăsta...

filmul este o bijuterie a cretinului obscen absolut ridicol, genial de hilar...

total nerecomandat cretinilor, una din cele mai bune comedii...

Jay’s Angel: “That’s it kid, put the dick down”

nota 9

act de băgare în pizda mă-sii: subsemnatul gheorghe, mare nenorocit frustrat şi nemulţumit, declar fără răspundere că textul ce urmează să-l citiţi e scris din pulă, la fel cum a fost şi concertul şi dacă asta este părerea mea doresc să nu fiu futut la creieri că ce prost şi ignorant sunt, pentru că este părerea mea subiectivă (de om de geniu) şi mi-o susţin sus şi tare (şi părerea la fel)...

clujul e oraş fain... prea multe biserici (deci cel puţin una) dar asta e, biserica este laimotiv naţional, la fel ca prostia şi mămăliga... problema e că astea trei se cam combină, dar ăsta nu-i subiectu acuma...

oamenii din cluj sunt lenţi dar prietenoşi... sunt amuzanţi pentru că nu te aştepţi la atâta socializare, ca taximetristul care în 5 minute de mers mi-a povestit tot ce păţise el în dimineaţa respectivă, cu două matahale care n-au vrut să-i plătească cursa şi s-a dus la mama lor acasă să-i ceară banii şi baba a zis că are bani pregătiţi mereu că se întâmplă des...

de asemenea, oamenii din cluj ne-au dat indicaţii despre autobuze fără să-i întrebăm, şi au fost şi corecte nu ca la noi: “aah... da, o luaţi tot înainte“... şi în autobuz, lângă noi se aşează o tipă destul de freaky care vreo 20 de minute ne vorbeşte despre tot şi toate... oameni bre, nu roboţi...

dă organizare: numa muie...

am fost destul de devreme la intrare, şi am intrat destul de târziu... şi-au bătut joc de noi şi ne-au dat drumul să intrăm de abia după ce ne-am bronzat bine toţi... ce bine e să stai ca prostul în picioare 2-3 ore îngrămădit, când în serile precedente o ardeai aiurea la alt festival... măcar m-am bronzat, ca când mă joc fotbal în parc să nu mai râdă ţiganii de mine şi să-mi zică: “amice, eşti certat cu soarele ?“...

cine-a avut ideea cu toate biletele la preţ unic şi cine ajunge primii primeşte brăţară specială şi are voie să stea mai în faţă să-mi sugă pula linsă cu miere... odată intraţi în parcare alergau vitele de ziceai că Carmen Electra le-o sugea gratis în faţa scenei... nu ştiu de ce alergau fetele, poate vroiau să înveţe şi ele meserie... deci ca rezumat, ăla care ai avut ideea cu locurile... eşti prost bah, muie...

coada de intrare în partea din faţa scenei a fost infernală... toţi care aveau pahare de bere în mână au rămas fără ele, iar majoritatea au rămas fără voce de la înjurături: “DA DU-TE-N PULA MEEEE“... geniali clujenii când înjură, te caci pe tine de râs, că la bude oricum n-aveai acces... în grajdul privilegiaţilor storciţi de soartă nu erau nici tarabe de apă şi bere şi nici bude... păi e logic nu ? am învăţat la fizică... dacă nu intră nimic, nu iese nimic nu ? ce-ţi trebuie bude dacă noi nu-ţi vindem nimic... bah voi, o sugeţi atât de mult încât aveţi nevoie la budă după aia...

jetoanele... nu mi-a venit prima dată să cred când am citit, dar m-am apropiat şi am citit iar: “Jetoanele cumpărate nu sunt returnabile (se dă bon)“... nu e nevoie să comentez nu ? muie – un jeton...

dă Cargo: soundcheck: “scoate-o din cască şi dă-mi-o în faţă“... au cântat un pic de rock cu Ziua Vrăjitoarelor şi a sunat bine, da după ce-au rupt inimile fetiţelor cu şlagărul pop demn de cerbul de aur, Dacă Ploaia S-ar Opri, mi s-a luat de tot... au mai zis o Batacanda şi o Anarhie, da altceva nu-mi amintesc... bassistul blond nu mi-a plăcut...

dă Maiden: nu aveam speranţe la un concert genial, ştiam sigur că va fi genial pentru că i-am mai văzut, şi-n pana mea, sunt Maiden... dar n-a fost să fie... un playlist de căcat, cu melodii numai de pe ultimele albume (şi nici alea alese bine)... m-au rupt cu Dance of Death şi No More Lies, asta trebuie să recunosc... nu le-au cântat ei prea bine, dar le-am cântat eu... după asta au băgat nene vreo 5 plictiseli la rând de simţeam că mor acolo... de ce bah să ai zeci de melodii după care mor toţi, îşi taie venele de invidie, şi vii în concert şi cânţi numai gunoaie post-2000... jalnic... şi cu toate astea, nici măcar n-au cântat Paschendale pe care am aşteptat-o ca prostul tot concertul şi pe care au cântat-o într-o grămadă de alte concerte anul ăsta... fraieri ce suntem... nici nu mai zic de Transylvania, pe care o promiseseră oficial şi tot n-au cântat-o...

nu au fost în formă... era evident... au făcut praf câteva solo-uri, pe Hallowed Be Thy Name s-au sărit versuri... Bruce de abia dacă a comunicat cu publicul... nici nu pot să compar prezenţa lui de duminică cu ce-a făcut acum doi ani... e tot din altă lume...

dă sunet: execrabil... pentru cine nu ştie, execrabil înseamnă de căcat... în primul rând, vocea lui Bruce s-a auzit fix ca o cretă care zgârie tabla... doar ceva înalte şi atât... apoi chitările... au fost de nedesluşit, toate trei într-un amalgam de note... nu are voie să se audă aşa un concert Maiden... nu are voie... dacă montam pe scenă două boxe Genius de 20 de roni şi tot se auzea mai bine...

mai scriu despre acel Eddie alien care a fost cam jumătate din cât a fost Eddie acum doi ani...

mă opresc pentru că dacă continui să-mi amintesc cât de jalnic a fost încep iar să plâng de nervi... vreau doar să uit...

şi tricoul... tricoul ăla oribil vândut la standul oficial pe care scria Iron Maiden in Transylvania – 15 August 2010 şi pe care era steagul Marii Britanii şi lângă el un steag care se vroia al României dar avea culorile în ordinea albastru-roşu-galben şi desenate pe orizontală... se pişă pe noi... mi-e milă de cei care au cumpărat tricoul şi nu şi-au dat seama, fiind ori ignoranţi ori având ring de patinuar pentru muşte în loc de creier...

atenţie domnule OST CREW, atenţie fanului Manowar de acum doi ani care mă înjura că habar n-am ce e aia inginerie de sunet: mi se pare, şi eu cred, că sonorizarea pentru Maiden a fost adusă de la Sibiu, totul semănând izbitor de mult cu scena de la Artmania, care s-a auzit la fel de-n pulă ca şi Maiden... ei, dacă e aşa, atunci să vă fie ruşine muiştilor, după ce v-aţi bătut joc de noi două zile la Sibiu cu un sunet mai prost decât cânt eu în baie, să aduceţi acelaşi sistem audio pentru Maiden, nu poate fi decât un mod de-a zice: “dă-i dracu, ne pişăm pe ei, dar să fie ieftin“... aceeaşi tipă mi-a rupt biletul şi la Sibiu şi la Maiden, deci coincidenţa e deja mult prea mare...

concluzia (mea):

pentru cine n-a văzut vreodată Maiden live, poate (poate) concertul de duminică li s-a părut ceva fantastic... poate... dar cine-a văzut Maiden la Bucureşti acum doi ani ştie că ce s-a întâmplat duminică e ceva ce trebuie uitat repede, ca să nu şteargă amintirile minunate de la ultimul concert... nu există comparaţie între concerte, sunt câteva clase între ce s-a întâmplat la Cluj şi ce s-a întâmplat la Bucureşti, din absolut orice punct de vedere...

—

este oribil să faci 12 ore pe tren de la Cluj la Bucureşti... oribil, futu-vă calea ferată în cur... şi scaunele incredibil de comode de 3 + 3 faţă în faţă de era imposibil să îţi întinzi picioarele ca să dormi cât de cât mai uman... muie cfr...

—

soundtrack:

Iron Maiden – Dance Of Death
[Death on the Road, 2005]

cu Răzvan de la Abigail...

eu am vrut poză şi cu Răzvan şi cu Mihu, da nu i-am prins niciodată pe amândoi şi pe Miluţă la un loc, ba se ducea câte unu să facă poze la Sirenia, ba se lipea câte unu de gard la Dark Tranquility, ba s-a făcut noapte... :D