cu ocazia concertului de mâine, vreau să îmi exprim părerea subiectivă legată de ultimul album Therion... din start trebuie să reamintesc că Therion sunt una din formaţiile mele preferate care au reuşit să fie constant în playlist-urile mele de-a lungul a destui ani...

Sitra Ahra (melodia) este decentă, dar un pic cam în afara stilului lor... riff-urile de chitară pe refren sunt bunicele, dar melodia pe strofe lipseşte cu desăvârşire şi nici nu-mi place vocea duduii... cel mai mult îmi place momentul de la minutul 3:20 (varianta album, cu tot cu intro concatenat în melodie), când Snowy bagă un “Arghhhh” peste o chitară şi totul e într-o mare rupere de ritm... i very much like that part :D

Kings of Edom este una din melodiile mele preferate de pe album... cu pianul magnific de la început, intrarea demenţială a lui Thomas imediat după aia, şi tot epicul melodiei care se întinde pe aproape 9 minute... partea a doua a melodiei, care începe la minutul 4:30 este foarte aproape de ce cântau Therion pe Deggial sau Vovin şi îmi place foarte foarte mult...

Unguentum Sabbati este melodia heavy metal a albumului, cântată desigur de Snowy... şi asta îmi place foarte mult, cu toate că nu prea sună a Therion... i like the Phantom of the Opera rip-off at the end :)

Land of Canaan este a doua melodie epică a albumului, şi categoric preferata mea... pe care regăsesc din nou elemente de pe Deggial... melodia asta trece prin atâtea schimbări de ritm că nu mai ştii pe ce lume eşti... la 1:53 bagă rifful ăla nebun de chitară, ca la 2:13 să urmeze partea mai acustică de harmonică... şi nu ştiu cum naibii merg atât de bine concatenate :D... cel mai mult îmi place partea melodiei care începe la minutul 8, cu incredibilele linii melodice ale sopranei... gotta love that... şi sfârşitul în forţă...

Hellequin este melodia catchy a albumului, o operă metalică în toată regula... a little weird but i like it very much... dacă nu erau epicele alea două de mai sus, categoric asta era melodia mea preferată de pe album... generatoare sigură de obsesie...

din 2012 nu înţeleg mare lucru, nu m-a prins de nici un fel, dar are un solo de chitară bunicel la final...

Cú Chulainn parcă e o melodie scoasă de pe Sirius B, cu aceleaşi coruri, acelaşi gen de riff şi în general acelaşi sound... i like it...

exact acelaşi lucru pot spune şi despre Kali Yuga, Part III (primele părţi chiar fiind pe Sirius B), cu avantajul că asta are nişte părţi de voce şi riff-uri mult mai heavy, mai puternice... i like it better :D

despre The Shells Are Open pot spune doar wtf ?... funny cu începutul ăla fără nici o noimă, dar mă pierde total pe parcurs... nu reţin nimic din ea...

Din este aproape trash metal, cu riff-urile alea rapide şi growls-urile lui Snowy... îmi place, dar este una din cele mai simple melodii ale lor... merge de air-guitar, de dat din cap, dar n-are nimic special...

Children Of The Stone: After The Inquisition este an outro ballad, care se vrea ceva în genul a Clavicula Nox, dar care nu este nici pe departe ceva la fel de genial...

—

deci, ca să rezum, Therion au reuşit să scoată încă un album foarte bun, la fel cum o fac de vreo 10 albume încoace... e incredibil cum pot să-şi schimbe stilul de la album la album şi totuşi să-mi placă toate... tot respectul domnule Johnsson (am mai scris asta de foarte multe ori)...

deci top 3 melodii ar fi:

• Land of Canaan
• Kings of Edom
• Hellequin

şi cu menţiunile următoare care trebuie ascultate:

• Unguentum Sabbati
• Kali Yuga, Part III
• Sitra Ahra

—

Therion – Hellequin

Harlequin
Hellequin
Trivelin
Arlecchino

I’m harlequin
Take off the mask
In the feast of the night
I’m going to appear
Dancing with you in the labyrinth
All through the night
In the wild hunt
And chasing your fear

I am a Devil in Hell
Dante could tell
I am one of thirtheen

Harlequin, jester of Hell

I am the hellequin
My mask is red and black
(I’m) The sneaking devil
The emissary
I bring you to the play
Into the masquerade.
I am the devil.
I am the winter dream.

mâine e concertul Therion...

joi seară am fost la un concert Trooper... a câta oară oare ?

dar nu, joi n-a fost un concert oarecare Trooper (de parcă există aşa ceva), ci a fost un concert de lansare a primului lor album live, intitulat “15“... 15 ce, probabil vă întrebaţi... 15 ani de când Coiotul şi Balaurul au pus bazele Trooper şi a început toată nebunia asta care le-a mâncat tot timpul de atunci şi până azi, şi sperăm să o tot ţină aşa, că am destul loc de cd-uri în casă (şi în suflet)...

intrarea era 15 lei şi includea şi o copie a albumului, deci dacă n-ai venit joi la concert înseamnă că ori nu eşti fan Trooper (sau ai fost deja la lansare în alt oraş) ori altceva foarte important trebuie să se fi întâmplat în seara aia... asta să fie clar...

la ora 20 fără un pic era coadă la intrare în Silver Church... clar nu duc lipsă de fani... înăuntru a fost plin, dar n-a fost aglomeraţie, cel puţin nu prin faţă pe unde am stat eu...

sunetul foarte bun, melodii de pe toate albumele, foarte mulţi invitaţi... cu Leo Iorga de la Compact au cântat două cover-uri bunicele după Whitesnake (Here I Go Again) şi Bon Jovi (It’s My Life), dar care clar nu sunt genul meu... pe de altă parte, au cântat şi trei cover-uri mai metalice, care mi-au plăcut: Blood Brothers de la Maiden, I Want To Break Free (de la Queen) şi Highway To Hell (de la AC/DC), ultima împreună cu Cristi Hrubaru la air-guitar, că la voce nu prea, dar oricum de efect...

în mare parte au cântat aceleaşi melodii ca şi la ultimul concert al lor din Silver Church din Iunie, dar de data asta au mai lungit un pic setlist-ul, după calculele mele cântând cam 2h şi 20min fără pauză... am auzit pentru prima dată live piesa În Stele şi l-am văzut pe Coiot cântând în duet cu o gagică (o anume Vanda de la Fortress of Faith, îmi cer scuze că habar n-am cine sunt, poate aflu pe viitor)...

ca întotdeauna, am aşteptat Totul E Fals sau Dorinţa şi tot degeaba am aşteptat... poate data viitoare...

îmi place foarte mult coperta cd-ului live :D... ce nu-mi place e că au omis să pună pe el nişte piese ca Încă O Luptă şi Kara Iflak...

—

mulţumesc mult Blondei care mi-a dat pana de la Oscar... este radioactivă, luminează verde camera noaptea :D... Blonda care nu ezită să mă calce de câte ori stă în faţa mea (sau în general pe lângă mine) la vreun concert... de câte ori frec  acasă încălţările mă gândesc cu multă simpatie la ea :D...

poza de sus este de la domnişoara Cerok care a reuşit să-i prindă pe toţi în cadru... mă rog, aproape :D... dacă nu era candelabrul ăla pe faţa Balaurului era perfectă...

galeria foto a lui Miluţă...

Wild Target

british black comedy... need i say more ?

are nişte momente absolut hilare prin el şi este regizat foarte bine, nu doar copiază alte filme englezeşti...

mult mai bun decât mă aşteptam când am văzut posterul... it does not suit it at all...

gorgeous Emily Blunt’s legs...

nota 9

brilliant

(always remember to bring better duct tape when doing mad science)