Chromophobia

destul de interesant... genul de film cu multe personaje şi poveşti care se întrepătrund spre final...

scris şi regizat de Martha Fiennes, jucat de Ralph Fiennes şi cu coloana sonoră de Magnus Fiennes :D... era tare să-l fi inclus şi pe Joseph în proiect...

nota 8.75

mama ei a dracu de ţigancă, ce terminatoare era ea când i-a tras palma poliţistului şi ce fetiţă plângăcioasă a devenit după pălmoaca lui... ea n-a auzit de principiul reacţiunii lu newton ? sau n-a citit în biblie, cum zicea iisus: “când cineva îţi trage o palmă, întorci obrazul şi îi tragi şi tu una să-i muţi muianu din loc”...

oricum, eu sunt un mare fan al poliţistului ăluia... cum a stat el încruntat vreo 4 secunde să se gândească dacă să dea sau nu... păi dacă nu dădea râdea toată ţara de el... eu dacă eram în locul lui cred că dădeam şi un picior ceva, o gheată în fund... mama ei a dracu de ţigancă...

şi reporterul din spatele camerei: “iooooooooi, ioooooooi” :D

şi ce cretini ăia de la antenă, cică “imagini şocante”... hai lasă-mă dracu, dacă şi astea sunt imagini şocante înseamnă că viaţa e un mare horror...

The Holiday

o dublă comedie romantică prea trasă de păr... nimic interesant...

m-am uitat la el doar pentru că vreau să văd toate filmele cu Kate Winslet...

nota 7.75

The Wolfman

unele filme sunt atât de proaste încât nu te plictiseşti la ele din cauză că te amuzi prea tare de cât de ridicol este totul în ele... de la regia plină de toate clişeele posibile la frazele pompoase şi figurile ultra serioase (şi înţelepte când caută leacul la vârcolăcie în cărţi de magie ţigănească) ale actorilor... am râs mult la filmul ăsta...

păcat de anthony hopkins care a ajuns să joace o maimuţă păroasă grasă care se luptă cu altă maimuţă păroasă cu cămaşă pe ea...

Gwen: Maybe your hope lies in miracles... like Magic... or God...

şi dacă ţiganii din filme au ajuns să vorbească româneşte înseamnă că e grav... pentru noi... grav de tot... unde dracu găsesc mantaua aia de invincibilitate şi puşcociu cu muniţie infinită...

nota 6.75

nu înţeleg de ce îşi pun unii ca avatar pe mess poze cu prietenul / prietena... care este scopul ? ca atunci când ţi-e dor de mustăcioara / mâneca de vrăjitor să te uiţi la avatarul tău repede şi să-ţi aminteşti cât eşti de norocoasă / norocos ? ooohhh... how sweet... dacă vorbesc cu o fată pe mess chiar n-am chef să-i văd muianu prietenului, mersi...

nu-i înţeleg nici pe ăia care pun obiecte la avatar... care-i scopul să ai o maşină sau o chitară în avatar ? să vadă lumea ce-ţi place ? măcar fă-o cu gust... 80% din maşinile din avatare sunt bmw-uri sau mercedes-uri gri cu raze de soare...

nu-i înţeleg nici pe ăia care-şi schimbă avatarul zilnic sau chiar mai des...unde este consecvenţa ?

în principiu mie mi s-ar părea ideal ca fiecare să-şi pună o poză reală cu sine ca avatar... parcă e un pic mai personală discuţia când îi vezi mecla ăluia în fereastră... alta e când vorbesc cu o minge de fotbal...

ştiu că pe blog nu am avatar cu poza mea, dar avatarul cu james pe care îl am de 5 ani este absolut incredibil şi va rămâne avatarul lui logical atât timp cât acest blog va pune zâmbete pe feţele oamenilor...