Sonata Arctica – Letter To Dana

una din melodiile mele preferate, pe care n-am mai ascultat-o de vreo cinci ani până să o redescopăr din întâmplare săptămâna trecută... ca să aflu că îmi place la fel de mult ca atunci :)

e una din acele melodii pe care nu mă pot abţine să nu cânt... şi mi se pare şi foarte emoţionantă, cum avansează temporal viaţa ei şi viaţa lui în care n-a încetat să o iubească... cu toate că iubea o iluzie...

iar vocea lui Tony Kakko este inconfundabilă... una din vocile mele preferate...

Dana, my darling, I’m writing to you,
Cause your father passed away, it was a beautiful day
And I don’t want to bother you anymore,
I used to hope you’d come back
But not anymore, Dana.

My eyes might have betrayed me, but I have seen
Your picture on the cover of a filthy magazine
And I think my heart just cannot handle that
Dana, my darling, would be so bad.

Dana, my darling I’m writing to you,
Cause your mother passed away, it was a really rainy day
And I didn’t mean to bother you anymore
Your mother wished: Come visit your father’s grave, Dana

Your father disowned you because you have sinned
But he did forgive you in the condition he was in
And I know yon’t do those things anymore
Dana my darling I’m waiting for

Little Dana O’Hara oh, Dana my dear,
How I wish that my Dana was here
Little Dana O’Hara decided one day
To travel away, faraway

Now, you can’t surprise me anymore
I’ve seen it all before
But it seems I cannot let you go
Dana, Dana, Dana, Dana

And I think that I told you, I’d wait for you forever
Now I know someone else’s holding you,
So, for the first time in my life – I must lie
Lie’s a sin, mess that I am in,
Love is not the thing I feel know
I promise you: I won’t write again ’til the sun sets behind your grave

Dana, oh, Dana I’m writing to you,
I heard you passed away, it was a beautiful day
I’m old and I feel time will come for me,
My diary’s pages are full of thee

Little Dana O’Hara oh, Dana my dear,
How I wish that my Dana was here
Little Dana O’Hara decided one day
To travel away, faraway

[sunt curios creţule dacă o să zici şi acum că îmi plac versurile din acelaşi motiv subconştient pentru care zici tu că îmi place şi forrest gump... faptul că ziua în care a murit ea a fost “a beautiful day”, ea fiind o târfă... sper că înţelegi ce zic...]

în 2002 mi-am cumpărat o placă de sunet... Game Theater XP... state of the art cum zic americanii... muzica întotdeauna a sunat perfect pe ea... de la nume, aspectul unic şi până la calitatea sunetelor totul a fost magnific la ea...

dar mi-a făcut şi multe necazuri... compania care a făcut-o (Hercules) s-a cam dus dracu, iar divizia de piese de calculator a fost cumpărată de Guillemot... ăştia au mai continuat un pic să producă Game Theater XP dar suport nema... ultima versiune de driver oficial este pentru win millenium... m-am chinuit multă vreme s-o fac să meargă în xp... m-am chinuit şi mai multă vreme s-o fac să meargă în vista, cu toate că n-am reuşit niciodată să o fac să meargă cum trebuie... se mai bloca, trebuia să dau restart, n-o mai vedea, reinstalam nişte drivere contrafăcute... un chin...

de vreo două luni stau pe win7... de vreo două luni mă umplu de nervi cu placa de sunet... n-am reuşit sub nici o formă să o fac să meargă măcar acceptabil, iar în ultima săptămână n-a mai vrut deloc... am făcut prostia să bag căştile în ea într-o seară şi n-am mai reuşit să comut din nou pe boxe din drivere...

de atunci am folosit chip-ul de sunet încorporat pe motherboard... omg... cum dracu stau unii cu boxele înfipte în aşa ceva toată viaţa n-o să am habar niciodată... sunetul este infect, foarte rece şi metalic, păcăne din când în când şi îi variază volumul de nebun... când mişti ferestre pe ecran se aude câte un zumzet în difuzoare... dacă te uiţi la un film şi asculţi şi muzică pe fundal se blochează... n-aş rezista niciodată fără placă de sunet de calitate...

so, ieri mi-am cumpărat this shit: Asus Xonar DX... cum zicea Doru mai demult: “plăcile astea ale dracu toate au numai nume cu X-uri, K-uri şi W-uri“... cine mă cunoaşte ştie că Asus e marca mea de suflet :D... nu m-au dezamăgit niciodată şi fac nişte lucruri de calitate... placa am luat-o de la emag, ca produs resigilat, cu vreo 15% mai ieftin decât unul nou nouţ... m-am gândit că ce dracu poate avea o placă de sunet dacă e resigilată... adică na, un hard, un laptop, o cameră foto (, o femeie) zic, niciodată să nu cumpăraţi la mâna a doua sau resigilat... dar o placă de sunet... merită să te zgârceşti niţel...

concluzia după instalare: sunet de nota 10, şi în boxe şi în căşti, drivere care merg brici în win7... are foarte multe condensatoare de filtraj pe alimentări şi stabilizatoare independente pentru fiecare dac... asta se traduce prin lipsa zumzetului la plimbarea ferestrelor pe ecran, sau păcănituri când variază consumul procesorului sau ale hardurilor... o investiţie excelentă... o să-mi fie dor de cutia frumoasă cu multe mufe pe ea, dar asta e, trebuie să ne despărţim de nişte chestii din când în când...

şi încă o chestie... placa este huge, are 24 cm lungime şi are o greutate nu foarte mică şi se înfige într-o mufă pci express care are 3 cm... tre să fii dus cu pluta să crezi că va sta vreodată cum trebuie în slotul ăla... nu înţeleg obsesia pentru chestiile din ce în ce mai mici...

The Golden Compass

genul filmului: Stardust :D... şi scoase în acelaşi an...

dar sunt câteva diferenţe între ele... Stardust este hilar, ăsta nu s-a vrut a fi... Stardust e jucat mai bine, cu toate că ambele filme au actori mari în distribuţie... [Stardust rămâne o referinţă a genului adventure pentru mine]...

şi The Golden Compass este neterminat... regizorul a vrut să-l împartă în două părţi, dar din cauza încasărilor ruduse producătorii refuză să mai dea bani şi pentru partea a doua... asta e păcat, că merita măcar încă o şansă... ţeapa regizorului totuşi care rămâne cu povestea în puncte puncte...

nota 8.75

À bout de souffle

ia uite ghemule ce făcui... găsii pe net filmu ăla pe care vroiai să-l vedem la cinematecă fără subtitrare...

pentru un film din 1960 nu e foarte rău, dar categoric cinemateca nu-i de mine... prea multe scene de zeci de minute în care se vorbeşte rar şi nu se întâmplă de fapt nimic...

nota 8.50 (considering...)

din The One Where Chandler Takes A Bath

“it’s not an aircraft carrier” :D:D:D

din The One Where Rachel Tells...

“yeah i’ll press one” :D:D:D

din The One With The Flashback

“stupid balls are in the way” :D:D:D