Tiarra – Ielele (live, 26 sept 2009)

genial cât de comic e Indianu la început şi la sfârşit... genial clăparul care mestecă guma pe ritmul melodiei... genial violoncel, genială melodie... microfonul andei se aude ca dracu din păcate...

şi ultima mea obsesie, care vine tot de la ei:

Tiarra – Broken Echoes

o armonie metal simfonică melancolică perfectă dusă la ideal prin voce şi prin ruperile de ritm...

îmi plac la nebunie bucăţile de la minutele: 3:33 – 4:30, 6:57 – (cu punctul culminant de la 8:12) – 9:22...

You were the reason to believe
You were my reason to be free

Can you hear me?
Can you stop me?

Muie Băsescu

nu se mai poate cu băsescu... asta e clar... a transformat ţara într-un căcat cu steag şi graniţe... e un dictator împuţit care va conduce românia spre o nouă revoluţie... eu cel puţin de abia aştept să-l împuşc... pe el şi pe videanu...

Muie Geoană

nu se poate să vină iar psd-ul la guvernare... nu se poate să ne băgăm singuri iar în căcatul ce-a plouat peste românia 10 ani de zile... dacă vine psd-ul la guvernare nu ne poate aştepta decât o altă revoluţie... eu cel puţin de abia aştept să-i împuşc pe toţi din psd...

şi atunci, cum să votezi ? cum să votezi fără să-ţi fie scârbă să pui ştampila pe oricare din cei doi nenorociţi, cum să trăieşti cu tine după ce condamni cu mâna ta soarta dusă pe pulă oricum a româniei ?

soluţia sunt gloanţele... nu mai e mult...

[îmi e ruşine că a trebuit să scriu un post atât de urât după posturile cu concertul...]

unde mă uitam ? unde mă uitam ?

am văzut Ielele... de data asta live :)

prima dată când am ascultat Tiarra a fost prin anul întâi de facultate, nu mai ştiu cum anume, dacă citisem pe net despre ei sau îi găsisem din nimereală pe dc, ştiu doar că dădusem peste Requiem Peste Un Erou şi nu puteam s-o mai scot din winamp... în acelaşi an (2006) i-am văzut prima dată live, în Utopia, când au deschis pentru mai marii Gothic... (băi ce noapte a fost aia, super concert din partea băieţilor de la Gothic, poate o să povestesc o dată cum a fost seara aia :) )...

ce mi-a plăcut atunci a fost categoric vocea Andei şi melodia melodiilor (în sensul de linie melodică, nu de cartea cărţilor :) )... Anda este poate (sigur) cea mai bună voce (feminină) din românia... ce nu mi-a plăcut a fost că vioara s-a auzit execrabil de tare şi scârţâit de cred că am şi acuma sechele la sistemul auditiv din seara aia... dar nu contează, mi-au plăcut...

anul ăsta am descoperit Ielele care m-au aruncat câteva zile în cea mai adâncă melancolie şi pentru asta au tot respectul meu... cu toate că muzica în general este unealta care îmi schimbă cel mai puternic stările de spirit, rar găsesc o astfel de melodie care să mi-o schimbe atât de puternic şi de brusc...

mă bucur că am aflat de concertul de aseară, mai mult din noroc decât din marketing... chiar mă întreba anca la un moment dat “cine sunt mă ăia de la carteadenisip şi de ce primeşti atât de multe mailuri de la ei ?”... eh uite că datorită unui mail de la ei am aflat de concert, chiar miercuri noaptea... chiar mă ofticam dacă era să aflu peste câteva zile că iar am ratat un concert Tiarra... dar n-a fost cazul :)...

ce am văzut aseară pe scenă... o formaţie complet schimbată... în primul rând s-au înmulţit ca iepurii... erau opt oameni ieri pe scenă... încă un pic şi se iau de mână cu Haggard :)... nici n-au avut loc pe scena micuţă din club, vocile au stat printre public... asta mi s-a părut un lucru foarte plăcut, muzica Tiarra este prin definiţie mai personală decât metalul greu în general, iar apropierea la câţiva metri (eu am stat cam la un metru maxim de Anda si Indianu) între voci şi public mă face să afirm că aseară am participat la cel mai intim concert de până acum...

să vorbim, critic şi subiectiv, despre prestaţia tehnică a trupei... în primul rând, sunetul în general a fost de foarte bună calitate... nu ştiu cine a stat la mixer (apropo, tipu avea mixer Yamaha, aproape identic cu ce-am reparat eu în service acum câteva săptămâni... deci dacă i se strică ştie la cine să apeleze... poate i-l fac şi gratis pentru prestaţia de aseară :) ), dar a făcut o treabă foarte bună... doar microfonul Andei parcă merita să fie dar un pic mai tare, dar a fost totuşi ok... muuuult peste sunetul pe care l-am auzit în 2006...

cel mai mult mi-au plăcut Iulia şi violoncelul ei... nu o mai văzusem niciodată pe fata asta înainte de concert dar m-a fermecat pe toată durata concertului... este foarte drăguţă şi violoncelul ăla ţipa aşa frumos sub mâinile ei de nu-mi venea să cred... cu violoncelul ăla crează toată atmosfera din Ielele, ea fiind una dintre ele... bravo Iulia, cât mai mult metal pe violoncel :)... după concert am vrut să îi zic cât de mult mi-a plăcut cum a cântat, dar n-am avut cojones :)

mi-a plăcut şi toboşarul... omul era o figură remarcabilă :)... mi s-a părut serios mai în vârstă decât restul membrilor trupei şi cu o faţă şi tricou demne de trash metalul anilor 80... tot respectul şi pentru el :)...

legat de playlist... din ce îmi amintesc: Post Scriptum, In The Arms Of An Angel, Everything For Her, Ielele, Broken Echoes, Tiarra, un intermezzo instrumental în care Indianu şi-a adus aminte că odată a fost toboşar în formaţie, Requiem Pentru Un Erou (genial, aici chiar am simţit fiorul mult aşteptat pe şira spinării), trei melodii noi de pe EP-ul ce se va lansa anul viitor care au sunat destul de bine, şi supriză, din nou Ielele :)... ce frumos...

nu mi-a plăcut că au întârziat foarte mult începerea concertului... în loc de 20:30 au început pe la 21:20 şi au terminat fix la 23:00 de a trebuit să alerg ca să prind ultimul metrou la limită... mi-ar fi plăcut să aibă şi tricouri sau / şi cd-uri de vânzare, chiar aş fi vrut să cumpăr (poate totuşi au avut şi nu le-am văzut eu ?)...

în concluzie... un concert reuşit, chiar dacă eu n-am numărat mai mult de 50-60 de fani prezenţi (ruşine băh lume, ruşine)... un sunet mult mai bun decât în trecut, se vede că au mai trecut anii peste ei şi au mai căpătat ceva experienţă... au tot viitorul în faţă, nu văd ce-i poate opri să ajungă mari... au o voce feminină excepţională, o voce masculină foarte bună, un toboşar foarte bun şi un violoncel impecabil (poate sunt şi subiectiv aici, fiind fermecat, sau poate nu)... aştept noul EP în primăvară :D... mai discutăm atunci despre el...

melodia mea preferată rămâne totuşi Requiem Pentru Un Erou, varianta veche, de pe Drama Per Musica... varianta nouă, cu toate că e mai elaborată aşa, din punct de vedere muzical, e cam soft pentru gusturile mele... varianta veche e doar perfectă, poate una din cele mai bune melodii din metalul românesc... şi a fost prima mea iubire de la ei... a doua fiind Ielele... şi a treia Iulia :)

Tiarra – Requiem Pentru Un Erou

[de la minutul 3:50, partea genială a melodiei]

Arde lemnul şi trosneşte
Ard şi eu cu el pe jar
Flăcările-mi ard obrajii
Vinul fierbe în pahar

Fraţilor plecăm la luptă
Suntem treji în zori de zi
Plâng iubitele în poartă,
Mamele pe ai lor fii

Strigăt, vuiet, geamăt surd,
Săbii, coifuri, cai căzând
Trupuri sfârtecate crud,
Se zbat pe pământul ud

Scrumul, jarul şi pădurea
Fraţii mei de sânge iar
Lovesc fierul şi securea
De la zei primite-n dar

Caii ard de nerăbdare
Freamătă adânc pe drum
Vor s-alerge-n goana mare
Să se prindă-n praf şi fum

[şi pianul magnific de la sfârşit]

[şi ca un bonus, discuţie în metrou la întoarcere, între trei mecanici metrorex, oameni serioşi pe la vreo 50 de ani:
“-auzi mă, să vezi ce nenorociţi sunt ăia de la căldură, au băgat o apă murdară albastră în calorifere anul ăsta...
– da ce te doate pe tine cum e apa în calorifere ?
– păi eu aveam furtun tras de la calorifer la baie şi foloseam apă caldă din ţeava de la calorifer, că era gratis...
– nu eşti sănătos bai...
– dacă-ţi zic, sunt mulţi care fac aşa... da s-au prins bulangii şi au stricat apa ca să nu o mai poţi folosi... unii aveau furtun tras şi pentru wc...
– du-te măh... că mă gândesc că... adică... îţi dai seama... apă fierbinte turnată peste ce-ai în wc... scuză-mă... glume de căcat...“]