“nici un sentiment nu se poate compara cu cel pe care îl trăieşti atunci când ţi se naşte un copil...”

am terminat microprocesorul... este complex şi funcţional şi sunt foarte mândru de acest lucru... e cel mai complex lucru pe care l-am făcut până acum...

specificaţiile sale sunt sintetizate Aici... setul de instrucţiuni e prezentat Aici...

am terminat astăzi şi documentaţia scrisă, 130 pagini... volum enorm de muncă...

tre să mă apuc de prezentare...

io-te-mă şi pe mine cum admiram sandărstormu... am găsit poza asta prin galeriile de pe metalhead... trăiască morrison...

ha ha ha... cât am putut să râd... ca de obicei, s-o luăm structurat...

când am ajuns acolo, cine credeţi că cânta ??? SAAAANDĂĂĂĂĂĂĂRSTOOORM... deci se pare că pe băieţii ăştia îi văd la toate concertele... e deja a treia oară în doi ani... şi solistu mai stă şi pe strada mea şi îl mai văd prin zonă... faza tare a concertului a fost când a zis solistu după vreo trei piese: “da... încep să vă recunosc...“... NU ZĂU... m-am căcat pe mine de râs...

după ăştia, au urmat Trooper, care nu-mi lăsaseră deloc o impresie prea bună la concertul Maiden... de data asta parcă mi-au plăcut mai mult, au avut câteva piese bunicele, la una din ele chiar mi-am notat versurile ca să o caut pe google... (caut... – am gasit: se pare că melodia se numeşte Încă o luptă)... mă troznea soarele atât de tare în ochi că la un moment dat m-am întors cu spatele... oricum s-au prostit şi ei pe final...

next on stage Holyhell... vai de capu meu, ce zdrenţe... deci un fel de Lauren Harris combinat cu Atrocity... trei lucruri m-au enervat teribil... 1. soarele – băh fraţilor, problema era evidentă şi soluţia simplă: ori mutaţi soarele, ori mutaţi scena... nu se poate să apună soarele în spatele scenei, e nesimţire... 2. curva, adică solista... ce pula mea se apucă toate proastele cică să cânte metal ? marş mă acasă cu tot cu tactu sau cine morţii voştri v-au adus aici, acum şi în vecii vecilor... efectiv mă zgâria pe toţi creierii proasta... 3. şi proasta din dreapta mea care aplauda după fiecare piesă...

ok... acum să începem...

după ce s-au tirat creaturile de mai sus, un lucru minunat s-a petrecut pe scenă... au fost aduse boxele celor de la Manowar :D... băh nene, eu am numărat vreo 32, pe lângă faptul că le-au lăsat şi pe alea pe care au cântat restul trupelor... genial... (sau nu ? vedem în continuare)

au început concertul, ca de obicei, cu piesa Manowar... o porcărie după părerea mea... după asta, au urmat Blood of my Enemies, Hand of Doom şi Call to Arms, trei melodii superbe pe care m-am încălzit bine... imediat după asta, s-a auzit bassul genial de pe începutul de la Brothers of Metal... dar ce să vezi... după 20 de secunde de melodie, linişte totală... aflăm de la jandarmi că unul din generatoarele de curent a explodat... după vreo 20 de minute de huiduieli, vine pe scenă DeMaio şi ţine un discurs, pe care îl reproduc din amintiri: “One of your piece of shit generators blew up. Now let me ask you. Did Metallica sing in your country ? Yeah. Did They have any trouble with power ? No. Did Iron Maiden sing in your country ? Yeah. Did They have any trouble with power ? Right, no. Because Manowar is the fucking loudest band in the world. There isnt enough power for us. Now stand by while we replace that piece of shit generator“. de efect, cu toate că ce-a fost la Maiden sau la Metallica a fost cam cu două clase peste ce-a fost aseară... dar, fiecare cu ale lui...

după ce au reintrat pe scenă, au început iar cu bassul din Brothers of Metal şi după 30 de secunde se fute iar sunetu... hai băh las-o în pula mea de treabă... a explodat şi al doilea generator... eu sunt sigur de ce... cretinii de românaşi au calculat puterea consumată de sistemul de amplificare care a funcţionat toate cele 5 zile la bestfest, dar n-au luat în calcul peretele din 32 de boxe aduse de Manowar, care consumă încă pe atât... nişte amatori, ca de obicei... că tot suntem la capitolul ăsta, vreau să punctez despre calitatea sunetului... THEY WERE LOUD... n-am auzit niciodată solo-uri de chitară atât de tare, se simţea cum răsună până departe în hău... tobele le simţeai adânc în stomac, bassul te ridica singur în sus... problema a fost cu vocea... nu s-a înţeles mai nimic, a fost reglat din pulă microfonul, ba chiar şi ăla s-a stricat la un moment dat şi a fost schimbat... păcat...

au reintrat şi a treia oară pe scenă, cu al treilea generator şi n-au mai avut probleme... dar oricum, ruşine să ne fie... cum zicea DeMaio la început: “We love you Bucharest, not Budapest“... aşa să le zicem şi noi acum “v-am lăsat fără curent pe scenă... de două ori... în Bucharest, not Budapest“... ruşine băh, ruşine amatorilor de ingineri (sau nici măcar)...

după toate fazele astea cred că li s-a cam luat cheful de cântat, că în continuare au făcut tot felul de chestii, mai puţin cântat... DeMaio a ţinut un discurs de vreo 5 minute în română, şi cum zicea ăla beat din spatele meu: “băh, ăsta le zice mai bine ca vanghelie“... am râs cu lacrimi la discurs... din ce îmi amintesc, a zis: “Ţara voastră este cunoscută în statele unite, mai ales pentru Dracula... noi cât am stat aici nu l-am întâlnit... dar cred că am întâlnit-o pe fiică-sa... şi pot să vă spun, că la capitolul supt, îi calcă bine pe urme” ... fraieru şi-a luat ţeapă la sfârşit că a întrebat: “Did Maiden speak romanian ? No. Did Metallica speak romanian ? No. Who spoke romanian ?“... şi vreo câţiva din faţă au strigat “Mick Jagger“...

după asta a făcut un solo de bass de vreo 10 minute, şi bun şi rău, categoric prea lung, dar se vedea că şi-au băgat pula în concert după ce au stat pe bară aproape o oră... au chemat un fraierache pe scenă să cânte cu ei la chitară, şi două curve în costum manelistic să danseze pentru ăla... şi când le-a întrebat cum le cheamă: “we are from Bulgaria“... vă daţi seama ce cor de fluierături... concluzia ? piţipoance sunt peste tot, nu numai la noi... a urmat un show erotic pe scenă, cu limbi la greu... măcar i-a dat lu ăla chitara, a murit ăla de fericire... şi după asta iar am râs cu lacrimi, că l-a chemat pe organizator, să-i dea un trofeu că “a avut coaie în el să cheme Manowar în România”... i-au dat două bile de oţel şi cică: “These are your balls of steel !“... totuşi, iar s-au făcut de cacao, că “cel mai coios român” nu prea era român... îl chema ceva cu Jurgensen... :D

a urmat melodia mea preferată de la ei, Kill With Power... am înnebunit de tot pe melodia asta, mi-am rupt şi spatele, şi gâtu şi vocea... am cântat ca bezmeticu... ce bine a fost... se adaugă la colecţia de momente de transă din concerte...la cât mai multe... a urmat şi Hail and Kill, pe care au cam făcut-o praf, nu mai aveau chef... şi li s-a stricat şi display-ul din led-uri, în loc să scrie pe el Hail şi Kill, li se incrementau literele la fiecare aprindere, astfel că ajunsese să scrie la un moment dat Hzil şi Kwll... nu ştiu a cui a fost vina aici...

după asta nu prea au mai cântat mare lucru, nici nu mai ţin minte ce piese au mai fost, oricum foarte puţine... nu s-au mai întors nici pentru bis, se făcuse deja 12 noaptea...

concluzia... bine că au cântat şi atâta cât au făcut-o... dacă eram eu, după ce a explodat şi al doilea generator îmi băgam pula rău de tot în ea de românie şi plecam acasă... nu se poate aşa ceva... regret că n-au cântat o grămadă de piese pe care le aşteptam... Defender, Battle Hymn, March of Revenge, Army of the Immortals, Thor (The PowerHead)... bine dracu că au cântat Kill with Power, că altfel chiar eram trist...

şi într-un final, un mare noroc pe capu meu că iar m-am întâlnit cu Serj (care iniţial zicea că nu vine) la ieşire şi m-a dus acasă cu maşina... cât noroc să am să dau peste el dintre 15.000 de oameni ? şi încă ceva... cum s-a făcut că ieri a fost singura zi din ultimele trei săptămâni în care n-a plouat ? genial... şi acum plouă iar :D

la mulţi ani domnule Lache, din nou...

bah nush cum se face că ne vedem foarte rar, dar de fiecare dată când ieşim râdem cu lacrimi... vai cât am putut să râdem azi...

am vorbit despre maşini, despre tablă, despre bere, despre ciutacu, despre minus, despre cum se scrie prop{r}ietar, despre nikon, despre via (vaya), despre cât de lungi sunt 18 cm, despre avioane, despre licenţă, despre ase, despre curve (da, intenţionat le-am scris una după alta :D), despre picioare vs. sâni, despre bancuri, despre filme porno, despre jenna şi gianna, despre rusoaice, despre ţoca, despre capu lu seba, despre fotografii, despre cât de mare e un mic, despre service, despre contabili, despre gustul micilor, despre chelner, despre bzn... am zis de atâtea ori despre că şi-a pierdut sensul... aşa făceam când eram mic, repetam un cuvânt până îşi pierdea sensul şi parcă nici nu mai ştiam ce înseamnă...

The Hours

un film greu... până la urmă te obişnuieşti destul de repede cu paralelismul, şi totul se clarifică la sfârşit, spre deosebire de alte filme (ale lu Lynch ca să fiu mai exact), dar still, rămâne un film greu...

din punct de vedere al acting-ului, nota 10... toate trei actriţele au jucat impecabil... n-ai ce să le reproşezi... nicole kidman a fost atât de bine deghizată că dacă nu scria în opening credits că e ea, nu mi-aş fi dat seama niciodata... şi chiar şi aşa am avut dubii, şi mă uitam atent de câte ori era câte un prim-plan (aşa se scrie ?) cu ea...

totuşi, putea fi mai bun... eu aş fi păstrat toată partea din 1921 (perfectă), şi aş fi schimbat mai multe chestii din celelalte părţi... mai puţin actriţele...

ce frumoasă e julianne moore în poster...

[in 1921]
Virginia Woolf: [writing in her book] Mrs. Dalloway said she would buy the flowers herself.
[in 1951]
Laura Brown: [reading in bed] Mrs. Dalloway said she would buy the flowers herself.
[in 2001]
Clarissa Vaughan: Sally, I think I’ll buy the flowers myself.

nota 9