Párpados Azules

chiar dacă n-a fost deloc prost, a fost poate cel mai ciudat (şi degrabă altfel) film pe care l-am văzut până acum... este incredibil de lent dar nu plictisitor... poate cum zice ghemul, doar dureros de trist... şi totuşi, a fost comedie... eu l-aş asemăna un pic cu Punch-Drunk Love... e singurul film cu care seamănă un pic...

actorii au fost mai mult decât ok... nişte autişti perfecţi, cum zice tot ghemul...

mie chiar mi-a plăcut filmul, am râs la destule faze şi am avut zâmbetul pe buze în majoritatea scenelor... nu o să-l uit foarte curând...

nota 8.75

am aflat că naţionala româniei şi-a luat-o rău de tot cu sârbii aseară, 5-0... jalnic...

nu-mi mai pasă absolut deloc de fotbal... Rapidul e pe locul 1 şi asta nu mă mai bucură aproape deloc, iar ce face naţionala nu poate să mă intereseze mai puţin ca acum...

tot fotbalul românesc e o ţigănie şi o manea...

totuşi, este mult prea funny... cum să iei bătaie cu 5-0 când tu mergeai la victorie ? :D

[până acum câţiva ani, (nu mulţi), titlul postului ar fi fost “suntem praf”... mă bucur că nu mai este... ]

ultima obsesie vine tot de la Trooper... care pe zi ce trece îmi plac tot mai mult...

Trooper – Testament

De-ar fi lacrimi, foc de lacrimi
Ce cad în jurul tău,
De-ar fi visul, tot ce înseamnă
Ochi de jar în gândul tău.

De-ar fi lacrimi, cer de lacrimi
Şi totul este rău
Am să caut lumea toată,
Să strig în locul tău

nu-mi place în mod deosebit intro-ul, dar partea care începe de la minutul 1:15 este superbă... ce perfect merge vocea... bravo Coiot...

solo-ul dintre versuri (min 1:38) şi cel de după (min 2:28) sunt geniale... mai ales partea de la începutul celui de-al doilea care mi se pare perfectă... bravo Laurenţiu, bravo Balaur... de abia aştept concertul...

El baño del Papa

de ieri până joi la cinema studio se desfăşoară festivalul de film hispanic... detalii Aici

am ales pentru vizionare două filme... ăsta despre care scriu acum şi cel despre care voi scrie mâine... oricum de luni încolo n-aş putea să văd niciunul că am ore la master în fiecare seară...

filmul a fost cam slab... cel puţin prima jumătate, modul în care face introducerea personajelor şi a vieţii chinuite din micul oraş uruguaian... mult prea lent şi plictisitor...

a doua jumătate a fost ok, alternând momente de comedie cu dramă... nu pot să zic că a fost un film care mi-a displăcut, dar 10 lei a fost prea mult pentru el...

nota 7.99

The Reader

magnific... absolut totul... atât de trist... magnific...

nota 9.50