a mai trecut un an... parcă ieri puneam pe blog poze cu clanul Higgins de anul trecut... asta e, azi scriu aici, mâine mor...

deci să vedem ce înseamnă (până acum) această ediţie a campionatului mondial de snooker:

• John Higgins a fost eliminat din runda a doua şi el încă apare ca “defending champion”
• Ryan Day joacă ca un cur şi arată la fel de drogat şi machiat ca întotdeauna... o fi având oare ochi în spatele grotelor ălora de cearcăne ?
• Stephen Hendry seamănă cu Arnold Schwarzenegger
• Mark Selby a făcut un mare zero la campionatu ăsta... mare păcat
• Stephen Maguire seamănă cu un pinguin chinuit şi îmi este cel mai antipatic jucător... buzele domnule maguire... unde îţi sunt buzele ? nu le ai cu tine, nu ?
• Un jucător de care n-am auzit niciodată a ajuns pănă în sferturi şi a jucat cu cel mai mare tupeu... e vorba de chinezăria aia... Liang Wenbo... “does he stay or does he go ?”
• Cred că a fost record de chinezării la campionatu ăsta... vreo patru
• Graeme Dott de când a câştigat campionatu acu doi ani n-a mai reuşit nici un rahat... nu l-am mai văzut nici măcar în vreun joc pe la tv
• Ronnie O’sullivan şi Allister Carter au reuşit două breakuri maxime de toată frumuseţea, un record în istoria campionatului mondial

Break-ul lui Ronnie:

break-ul lui Allister Carter (cât de fericit e la sfârşit):

un filmuleţ super amuzant cu hendry şi ryan day care trăgeau cu ochiul la breakul lu carter... e genial filmu:

Sorry, video has been removed from YouTube

semifinalele încep mâine: Hendry – O’sullivan şi Carter – X (unde X aparţine mulţimii {maguire, joe perry}... eu ţin cu Allister Carter... că îmi e drag de mai demult... se bucură ca un copil

P.S. I Love You

numai cu o idee nu faci un film... da, foarte romantica ideea ca un barbat cu tumoare pe creier sa scrie inainte de moarte scrisori pe care vaduva lui sa le primeasca in fiecare saptamana dupa moartea lui... dar a fost muuuuult prea lung si siropos (un sirop amar, nici macar dulce)

nota 8

Yasunari Kawabata – Frumoasele adormite (Nemureru Bijo)

cartea s-ar rezuma la “Sa nu incercati sa treziti fata, pentru ca orice ati face, ea nu se va trezi. Doarme adanc si nu stie nimic din ce se petrece, ii spune femeia de la pensiune batranului Eguchi.”

un roman scurt, l-am citit in 2 ore si ceva... nu e nimic foarte special, dar nici plictisitor...