asta e schema fara de care nu puteam sa fac nimic si pentru care am intrat pe cateva forumuri de electronisti si am trimis mailuri tipilor mai batrani de acolo care aveau schema pe acasa si i-am pus sa-mi scaneze partea asta din ea... multumiri maestrilor

primul televizor pe care l-am reparat de unu singur... am stat cateva zile cu placa de baza in brate da l-am facut azi...

a venit si ziua de 19... a doua zi a festivalului artmania de la sibiu...

am plecat la 9:42 din bucuresti si am ajuns in sibiu pe la 3 jumate... bine ca mi-am luat cu mine o carte sa am ce face in tren atata timp... vreme frumoasa, oameni linistiti in compartiment, perfect pentru lectura...

ajuns in sibiu am mancat repede ceva si am inceput sa caut strazile de pe harta trasa la imprimanta mototolita in buzunar... se ivea o problema... ce naiba sa fac cu cartea ca nu o sa ma lase aia cu ea la concert si chiar daca ma lasau, ce faceam cu ea inauntru ? solutia mi-a venit imediat... am ascuns-o pe o strada relativ pustie sub o piatra si am zis ca o iau cand ma intorc...

am ajuns si la locatie... sute de tricouri negre care mancau sandvisuri si beau bere... am intrat cand tocmai incepeau sa cante unii... pe bilet scria ca vor fi 6 formatii... am inteles ca unii nu mai vin ca solistu a ales sa vina cu masina in sibiu si e blocat in trafic... cat de prost sa fii...

primii care au cantat au fost Avatar... stiu asta pentru ca s-au prezentat, ca altfel naiba stia cine sunt... cu un sunet slab spre foarte slab mi-au lasat o impresie de rahat si sper sa nu mai aud de ei cata viata oi trai

au urmat apoi Negura Bunget... cu toate ca nu ascultasem absolut nimic de la ei inainte de concert si nici nu sunt genul meu, mi-au lasat o impresie foarte placuta... cu voce placuta, cu grohaieli, cu 2 tobe, cu solo de tobe, cu ciocane care bateau toaca, cu pletele lor... frumos

dupa asta urma Leave’s Eyes... stiam ca n-o sa-mi placa prea mult, dar nici la ce-a fost nu ma asteptam... saraca Liv Kristine s-a stricat de tot... imi pare sincer rau pentru ea... cum poti sa ajungi de la Velvet Darkness They Fear la a canta dance-gothic unor pustoaice de 12-14 ani n-o sa inteleg niciodata... cu un sunet mediocru spre prost au ridicat mainile in aer fetitelor si mamicilor din sala... am plecat din cort dupa 2 melodii ca nu am putut sa mai rezist...

am mancat o pizza (cu numele) inghetata (cica incalzita) pe genunchi si m-am intors in cort ca cica urmau Atrocity... nici de la astia nu ascultasem nimic inainte da parca stiam ca sunt un fel de death metal sau ceva... si numele suna bine... cand sa apara pe scena, surpriza... aceeasi formatie... bah nene... aceeasi instrumentisti, backing vocalu de la Leave’s Eyes a devenit vocal pentru Atrocity si Liv Kristine s-a dus mai in spate sa cante pe fundal... a urmat inca un dezastru... practic baietii astia sunt aceeasi formatie si au cantat per total 3 ore... halal festival de metal... au cantat vreo 6 coveruri dupa Duran Duran, A-Ha, Depeche Mode, Visage... wtf... cum poti sa ai doi chitaristi pe scena si sa nu canti nici un solo... bah nici unul... nu mai scriu nimic ca imi vin nervii iar... si a trebuit sa stau la prostii astia in picioare ca sa-mi tin loc pentru ce urma...

foarte tare mi s-a parut faptul ca Negura Bunget si-au ridicat un poster in spatele scenei cand au cantat si n-a fost dat jos la Leave’s Eyes si Atrocity... ei, acuma, in sound-check-ul de vreo 20 minute baietii au incercat sa ridice un poster imens cu Gamma Ray insa n-au reusit sa-l urce decat pana la jumatea posterului deja existent acolo... astfel ca a ramas cate ceva din fiecare... Negura Gamma Ray :D... sunt convins ca nu a fost intentionata treaba, da mi-a placut...

eram cam la un metru de scena, ultra central si strigam in cor cu toti: Ga-ma-ray, Ga-ma-ray... si incepe sa se auda pe fundal intr-ul lor specific Welcome... din prima secunda in care au intrat pe scena s-a schimbat totul... de la imbracaminte, chitari, expresiile fetelor, totul urla a metal adevarat... cu un sunet bun spre foarte bun si un Kai Hansen imbatranit dar in forma maxima au cantat vreo 1h45 intr-un stil inconfundabil si absolut impecabil... profesionisti adevarati... sa fii la cativa metri de Kai si sa te uiti in ochii lui cand iti canta Ride The Sky este o experienta de neuitat... cunosteam refrenele absolut tuturor melodiilor si jumate din ele le stiam integral pe de rost, astfel ca am cantat pana cand nu am mai avut voce... New World Order, Ride The Sky, I Want Out m-au epuizat complet... iar pe Heavy Metal Universe ne-am distrat cu Kai care ne-a impartit in grupe si ne-a pus sa cantam refrenul la comanda lui... si ce solo-uri au cantat si el si Henjo... si bassistu cu solo-ul de la bis... foarte frumos... hai sa incerc un playlist din memorie:

Welcome
Into The Storm
I Want Out
Heaven Can Wait
New World Order
Fight
The Silence
Empress
Land Of The Free
Rebellion In Dreamland
Ride The Sky
Heavy Metal Universe
Somewhere Out In Space
Valley Of The Kings
Send Me A Sign

per total e un playlist destul de bun, cu toate ca lipsesc niste melodii foarte bune ca Armageddon, Gardens of the Sinner, Heading for Tomorrow sau Lust for Life... dar la cat i-am vazut de uimiti de reactia noastra sigur se vor intoarce curand...

concluzia... o zi de festival salvata de o trupa atat de buna incat a sters din memorie monstruozitatile de inaintea ei... si legat de Gamma Ray... numai respect, din toate punctele de vedere, pentru absolut tot ce fac si au facut in muzica si daca se vor intoarce de 100 de ori in romania, de 100 ori voi merge sa-i vad...

dupa concert m-am intalnit iar cu Serj si am stat cu el si niste amici ai lui pe langa cetatea din Sibiu asteptam sa treaca timpu pana pleca trenu... am fost si mi-am recuperat si cartea :D... am dormit chinuit in tren si spre dimineata s-a facut un frig in el de tremuram din toate incheieturile... si inca o chestie... de la brasov la bucuresti am dormit incontinuu si n-am mai inghitit, astfel ca m-am trezit si vedeam lumea din jurul meu ca vorbeste si eu nu auzeam nimic... mi-au trebuit cateva secunde sa-mi dau seama ce-am patit si inca vreo ora sa-si revina timpanele...

Lemony Snicket’s A Series of Unfortunate Events

e a doua oara cand il vad si mi s-a parut chiar mai dragut decat prima data... voi toti carora nu v-a placut filmul asta, mi-e mila de voi... voi sunteti oameni maturi si seriosi nu ? imi pare rau pentru voi...

mi-au placut la nebunie rochiile violetei... superbe

nota 9

am mai terminat unul... chiar trecuse ceva...