a inceput acum cateva saptamani... mi-a zis Laurentiu ceva de un cititor de carduri si o interfata de comunicare care nu era compatibila cu el, proiect pentru o firma, dar mai mult nu se stia...

acu o saptamana a venit in service un cititor de carduri demo... m-am apucat sa ma joc cu el... intre timp vin niste baieti in service, cautand pe cineva care se pricepe la cititor... le zice Laurentiu ca eu sunt singuru care s-a jucat cu el, ma duc cu ei in Showroom si aflu ca au mai cumparat vreo 2 modele si niste adaptoare dar ca nu reusesc sa le faca sa mearga... le-am zis clar ca sunt strict mecanice si ca fara un automat care sa le comande sunt moarte da nush cat au inteles... marii proiectanti avitech...

in weekend l-am luat acasa si am reusit sa comunic cu el si sa-i dau cateva comenzi folosind placile mele alea de programare facute mai demult... luni vin la servici cu el asa si le arat baietilor ca merge, se aprindea ledul, tragea cardul in el, il dadea afara, etc... le-am zis ca nu pot sa fac mai multe pana nu-mi aduc un card compatibil cu el ca sa invat si sa citesc ceva de pe card, nu doar sa simulez...

miercuri am primit cardul... m-am chinuit vreo 4 ore sa il fac sa mearga, inca nu reusisem si vin in service alti doi tipi sa ma intrebe ce mai fac cu cititorul... le-am zis ca lucrez la el... zice unu din ei: "pai hai ca tre sa fie gata"... "ce sa fie gata ?"... "cutia, sa mergem cu ea maine la licitatie"... "bah voi ati inebunit ? cu ce sa mergeti, cu placile mele si cu toate firele astea dupa ele, lipite cu scoci si cu cititoru de carduri tinut in palma ?"... "maine e prezentarea prototipului la sediu — [cenzura profesionala] si nu tre sa ne facem de ras... ii facem cutie si bagam toate alea in ea"... uimirea mea a fost incredibila... le-am zis ca nici macar nu citeste de pe card, doar simuleaza ca citeste si da comanda de deschidere a unei usi... au zis ca nici nu trebuie, ca nu se prind aia ca e acelasi cod mereu... lol... le-am zis sa ma lase sa corectez erorile din soft si sa revina intr-o ora cu cutia... a venit tipu cam peste doua ore, exact la ora la care se termina programu de lucru si ma pregateam de plecare: "ai gasit cutie ?"... "ah, stii, am avut alta problema si n-am mai stat... hai c-o facem acuma"...

m-am enervat... i-am explicat ca nu e treaba mea, nu e proiectu meu, eu doar m-am jucat cu cititoru ala asa sa vad ce-i cu el... eu lucrez de fapt la service si am alte treburi si oricum trebuia sa plec acasa ca eram obosit si mi-era foame... "nu nu nu ca tu stii cum se leaga alea, hai ca facem cutia repede"... din start, conceptu in sine de a face cutia era idiot... cum sa te duci la o firma ca — [cenzura profesionala], tu mare firma de audio-video cu pretentii, la licitatie pt un contract de milioane de euro, cu un produs facut de un amarat tehnician in 3 zile cu ce avea pe acasa si asamblat intr-o cutie asamblata din placaj...

in doua ore n-am reusit decat sa gasim niste placaj stramb si taiase mecanicu firmei un fund de cutie si doi pereti si-i lipise cu picatura... arata mai rau decat ce faceam in cls a 6-a la atelier... m-am enervat rau si am inceput si sa injur... aflu de la tipu ala ca de fapt proiectu e de prin luna mai si ca toti proiectantii avitech n-au fost in stare nici macar sa inceapa proiectu, d-apai sa-l termine... i-am zis clar tipului ca n-avem cum sa-l facem in seara aia si ca sa amane pana vineri... i-a sunat pe aia si a amanat o zi...

joi am muncit toata ziua ca prostu... dimineata m-am dus pe maica domnului sa iau piese sa fac o placa de sine statatoare pentru cititor, i-am facut placaju, i-am montat piesele si pe la ora 5 m-am dus cu ea in firma... am cumparat si o cutie frumoasa... tipu n-a mai venit ca cica el e din ploiesti si nu mai vine pana in bucuresti... sa fac eu cutia si cand e gata s-o las la portar ca o ia el dimineata si se duce la licitatie cu ea... din nou, nervi... m-am dus la mecanic si impreuna am reusit sa dam toate gaurile, sa-i taie
m o fanta pentru pe unde bagi cardu, etc... am pilit la aia de mi-au venit spumele... am mai stat doua ore sa le asamblez in interior... fara suruburi, ca sa nu se vada urat la exterior, am prins toate alea doar cu niste distantieri lipiti cu picatura si niste talaj pus ca sa tina presate placa, firele si cititorul... pe la 8 jumate noaptea era gata... mai eram in firma doar eu si Laurentiu care se mira de cat de nesimtiti pot sa fie toti astia care s-au ocupat de proiect si m-au lasat numai pe mine sa il fac... s-a suparat si i-a dat un mail patronului in care ii explica asta si ii mai zicea ca dupa parerea lui daca e sa avem vreo sansa la licitatie tre sa fiu si eu prezent, tot proiectu fiind facut de mine si numai eu stiind ce-i cu el...

pana am plecat patronu n-a zis nimic asa ca am lasat cutia la portar si am plecat... azi dimineata am primit un telefon de la Laurentiu cum ca vorbise patronu cu aia de la — [cenzura profesionala] iar sa amane licitatia pana luni, si ca-mi asigura si mie transport ca sa fiu prezent... e la mama naibii in Focsani...

daca castigam licitatia, ceea ce e destul de greu avand in vedere ca produsul este realizat in totalitate de mine si nu are nimic profesional in el, o sa fiu destul de fericit, mai ales ca o sa fiu implicat si in prezentarea lui :D... daca pierdem lcitiatia, sper sa-i dea afara pe toti tantavanii care n-au fost in stare in trei luni sa lege toate astea intre ele si sa cumpere o amarata de cutie...

monday’s gonna be a big day

George Orwell – Ferma Animalelor

o carte scurta si foarte placuta la citit... mi s-a parut si serioasa si amuzanta pe alocuri, un umor atat de subtil si de artistic, incat in loc de ras, scoti un zambet, te uiti intr-o parte si dai din cap aprobator...

“- dumnezeu ti-a dat coada ca sa alungi mustele cu ea
– preferam ca dumnezeu sa nu-mi dea nici muste nici coada”

nu inteleg de ce nu se studiaza in licee cartea asta... bate de o mie de ori “ţărănimilii” noastre

What passing bells for these who die as cattle ?
Only the monstrous anger of the guns.
Only the stuttering rifles’ rapid rattle.
No mockeries for them, from prayers or bells,
Nor any voice of mourning, save the choirs,
The shrill, demented choirs of wailing shells.

Wilfred Owen – Anthem for Doomed Youth

In a foreign field he lay,
Lonely soldier unknown grave.
On his dying words he prays,
Tell the tale of Paschendale.

Relive all that he’s been through,
Last communion of his soul
Rust your bullets with his tears
Let me tell you ’bout his years.

Iron Maiden – Paschendale

am vazut aseara dvd-ul Death on the Road, din 2003... m-a impresionat in mod special melodia asta... intro-ul este fantastic, decorul si costumul lui Dickinson sunt de mare arta, power riff-ul de la minutul 5:55 este absolut demential, iar o lacrima a cazut cand l-am vazut mort in transee spre sfarsit... genial cap-coada

am ajuns la concluzia ca albumu din 2003 e chiar misto...

The Breakfast Club

mare, mare senzatie a anilor 80... nu mi s-a parut cine stie ce... e asa stupid pe alocuri... duhneste a anii 80 prin tot...

nota 8