antena de la radio trinitas (sus)

“caz incredibil în cambogia: un poliţist pretinde că şi-a găsit fiica dispărută în urmă cu 19 ani... tânăra care are acum 27 de ani a dispărut fără urmă în urmă cu o săptămână din jungla cambogiana... şi asta după ce acest om şi-a observat că fata sa avea o cicatrice pe mâna lui stângă” – TV Neptun :D

Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray

e printre singurele carti pe care le-am cumparat doar pentru ca auzisem peste tot de autor si nu citisem nimic de el si vroiam sa stiu si eu ce-i cu nenea wilde asta...

inceputul este relativ ok, insa nu exceleaza cu nimic, apoi incepe sa se mai intample cate ceva prin carte, iar dupa 15 pagini de un plictis crunt in care sunt descrisi 20 de ani de fitze din viata unui om, romanul se schimba complet in a doua jumatate... partea a doua contine unele dintre cele mai atractive file citite de mine pana acum...

mai ales spre sfarsit, de abia asteptam sa vad cum se termina... si pot sa zic ca este unul din cele mai geniale sfarsituri de carti, la egalitate cu cel din colectionarul si putin peste dragostea in vremea holerei... pacat de tampenia traducatoarei care din “heart” a tradus “mana” in ultimele fraze...

Gone

ce porcarie de film... nu stiu de ce am crezut ca o fi ceva de capu lui... era cu ala din eurotrip... scotty

nota 6.50

XXY

un film argentinian, deosebit... foarte direct, foarte tipic espaniol in sensul foarte bun al cuvantului... tin minte ca ultima data cand am schimbat atatea expresii ale fetei in fata televizorului a fost la lucia y el sexo... nerecomandat pentru multa lume, recomandat pentru cativa care citesc blogul asta

nota 9.25

am ajuns acolo pe la ora 6 jumate cu toate ca eu vroiam mai devreme, dar biletu meu era la anca... so, trebuia sa ne supunem... cand am ajuns la intrarea in gazon A am vazut ca iar se rup biletele... ii zic lu prostu care le rupea: “tre sa le rupi asa mult ?”... si prostu zice: “vrei sa intri sau nu ?”... si peste 10 secunde ii zic tipului care punea bratari: “auzi, da de ce scrie bestfest pe ele ?”... si ala: “nu stiu”... mari enigme...

dupa vreo jumate de ora de stat pe jos si baut posirca aia de cinji’de mii a inceput sa zburde pe scena o pipita mai slaba decat cea mai slaba fata din lume... am ramas absolut inmarmurit de ce se petrecea pe scena... ce pana mea cauta panarama aia de 16 ani (am vazut pe site-ul ei ca de fapt are 24) pe o scena la un concert de metal ? a fost mai rau ca la leave’s eyes daca era posibil... si mai e si fiisa basistului care e unul din marile genii ale muzicii... eu daca as fi in locu lui i-as trage o mama de bataie pana i-as scoate toate fitzele de britney spears din cap... cum se zbenguia ea pe scena si-si etala decolteu si cum sarea ea in sus in picioarele goale... MARS ACASA...ZDREANTO

dupa jegul auditiv precedent au urcat pe scena romanasii de la Trooper care puteau si sa taca si tot era mai bine decat ce-a fost inainte... au cantat ei vreo 40 de minute... nu stiam nici o melodie, nici un vers dar au fost ok... cateva riffuri ok, versurile nu le-am inteles ca microfonu era praf, o chitara a cedat in timpu unei melodii, chestii tipice romanesti... totusi, ca sa citez dintr-un critic metalist de dupa concertul muse “imbracamintea la artisti era de un mare adevar”... ziceai ca e banderas pe scena... ce-or fi avand in comun metalu si costumele de cauboi n-o sa inteleg in veci... si cum dracu sa multumesti la sfarsitul concertului creatorului de moda care ti-a facut hainele... jalnic

in jur de ora 9, dar mai devreme decat la metallica, s-au stins luminile... a inceput sa se auda in difuzoare solo-ul de inceput de pe Doctor, doctor... ce mod frumos de a pregati intrarea lor... dupa asta a inceput Transylvania (tot inregistrata) si pe ecrane (de data asta doar 2 si functionale) s-au desfasurat niste imagini cu trupa prin diversele tari prin care au cantat in turneu asta...

dupa toate astea a inceput Aces High... scena imensa din Powerslave, 4 chitari, tobele imense si Bruce alergand de nebun pe scena... era clar ca nu gresisem locatia... sunetu mi s-a parut putin cam prost, eram si destul de aproape de scena... dupa asta 2 Minutes To Midnight... cam pe aceeasi chestie... de abia ma incalzeam si sunetu inca nu era cel mai grozav...

ei, de aici incolo nici nu stiu cum pot sa mai povestesc ce s-a intamplat... m-am incalzit, mi-am reglat vocea, mi-am gasit loc de miscat, sunetu s-a schimbat mult in bine si Bruce a inceput sa comunice cu publicu... si au inceput sa cante una din favoritele mele... Revelations... deja de aici incolo am trait la maxim fiecare melodie si am cantat iar pana simteam ca nu mai pot sa respir... Bruce a fost absolut genial... cum zicea unu dupa concert: “in sfarsit de acuma nu o sa mai ziceti dupa fiecare concert ca ce mare showman a fost vocalu”... a fost si amuzant, si serios si si-a jucat rolurile pe fiecare piesa perfect... nici nu stiu cate costume, masti si steaguri a schimbat... Steve Harris... bassistu numarul 1 in viata... are o prestanta pe scena de te face sa te opresti din sarit si din dat din cap si sa te uiti la el cu gura cascata, examinand cu atentie fiecare miscare pe care o face... iar cei 3 chitaristi... nu prea s-au miscat intre ei astfel ca in fata mea a fost permanent Janick Gers cu chitara lui alba imaculata... si-au executat solo-urile la perfectie si pe la un moment dat Janick a inceput sa arunce cu chitara in sus vreo 2 metri... de fiecare data ziceam ca nu o mai prinde... a prins-o...

legat de scena... a fost absolut perfecta... decorurile schimbate la fiecare melodie, flacari imense care ajungeau pana la reflectoare sus de ziceam ca n-au cum sa nu ia foc pana la urma... n-au luat... nu glumesc cand spun ca se simtea caldura de la flacarile alea pana la mine care eram la vreo 10 metri de scena... nu vreau sa ma gandesc cum era pentru ei pe scena... nu mai tin minte pe care melodie, dar primul Eddie a iesit din decorul din spatele lor complet neasteptat si era si destul de mare... se tot ridica... si la sfarsitul melodiei a aruncat cu flacari pe ochi... al doilea Eddie, cyborg Eddie a iesit din stanga scenei cand incepeau solo-urile de pe Iron Maiden, asta stiu sigur... a fost absolut genial Eddie... o masinarie imensa teleghidata care s-a dus la fiecare chitarist si incerca sa le puna mana pe chitari si sa ii imite... si pistolu din mana lui... pe Rime Of The Ancient Mariner decoru a fost absolut perfect... vele albastre facute fasii pe fundal miscandu-se, pe interludiu se auzeau sunete de lemne trosnind iar in partea a treia a melodiei au tasnit 4 focuri albastre in spatele decorurilor...

pe Fear Of The Dark a innebunit toata lumea... la propriu... toti aia din jurul meu s-au dezbracat si au inceput un moshing mic... e prima data cand am fost prins in asa ceva si pot sa zic ca in febra muzicii nu poti sa nu te abtii sa nu te impingi si tu prin ei pe acolo... da era absolut genial ca de fiecare data cand incepea vreun solo toata lumea se oprea brusc si se uita la chitaristi... genial asta

pam pam pam pararam pam pam... pam pam pam pararam pam pam... da... Hallowed Be Thy Name... ultima melodie mi-a smuls ultimul dram de voce care mi-a ramas... am dat-o pe toata, ce aveam sa mai fac cu ea dupa... am strigat dupa ei la un doilea bis ca nebunii vreo 5 minute incontinuu dar era deja 11 si nu s-au mai intors... au cantat oricum 2 ore... la iesire m-am uitat in jos spre stadion si nu-mi venea sa cred cat de plin a fost... si aici n-a mai fost ca la metallica, sa vina toti manelistii la concert ca au ascultat si ei nothing else matters cand s-au futut odata si acuma sunt mari fani de metale grele... nu nene... aicea fu crema metalistilor (mai putin cretinii care aplaudau la curva din deschidere)...

nu ma puteam opri din cantat in drum spre metrou... mi-a revenit si vocea si am tinut-o asa intr-un fredonat pana in gura metroului... :D

playlist:

Aces High
2 Minutes To Midnight
Revelations
The Trooper
Wasted Years
The Number of The Beast
Can I Play with Madness
Rime Of the Ancient Mariner
Powerslave
Heaven Can Wait
Run to the Hills
Fear of The Dark
Iron Maiden
—
Moonchild
The Clairvoyant
Hallowed Be Thy Name

un singur regret am... ca nu au cantat Phantom Of The Opera... dar deh, poate daca o cantau si pe aia muream dracu de fericire pe acolo si se alegea prafu de blogu asta... totusi, cat noroc sa ai ca in interval de cateva zile sa-ti cante si Metallica si Maiden ca si cand ai fi prin anii 80...

pentru toti cei care au lipsit de la acest concert pe motiv ca erau in bratislava, ca erau la scoala de vara, prin paris, prin londra, ca n-au reusit sa scape de la servici, ca n-au avut bani, ca erau obositi, ca n-aveau chef, ca n-au mai gasit bilet, ca nu place maiden chiar asa mult... RUSINE BAH... pentru concertu asta lasai tot... punct... dovada:

i was there :D

there too :D

concluzia finala... au fost 4 concerte memorabile... fiecare cu partile lui bune, fiecare cu partile lui proaste... ceea ce e foarte frumos e ca au venit gradat din punct de vedere al perfectiunii... cand ziceai ca nu se poate mai bine de atat, au venit altii care ti-au aratat ca se poate... Judas Priest m-au adus in extazul suprem cu Painkiller, Gamma Ray mi-au rupt gatul cu Ride The Sky, Metallica mi-au distrus corzile vocale cu Seek and Destroy iar Maiden m-au fascinat complet prin tot ce inseamna Iron Maiden... sa vorbesti despre prezenta scenica la o alta trupa decat Maiden este o blasfemie...