Azi la ora 14, când am ieşit de la seminarul de ASC, trebuia să dăm lucrare la seminar la IEM. Mergem la seminar cam 5 oameni... vine profu şi zice: care daţi lucrare ? Toţi zic că de fapt vor să dea lucrarea de săptămâna trecută, că au amânat-o, lucrarea 4. Profu zice că e ok, şi începe să împartă subiecte. Când ajunge la mine, eu îi zic că am dat-o deja pe aia, dar că nici nu vreau să dau lucrarea 5 că n-am avut nici un pic de timp să învăţ. Îl întreb dacă pot cumva să o dau peste 2 ore, cu cealaltă grupă. Zice că da, ne vedem atunci, pot să plec. Eu zic: aaaah, nu că rămân aici să învăţ astea 2 ore, că n-am citit nimic. Zâmbeşte şi-şi vede de treabă. Peste cam 40 min pleacă, pleacă şi colegii mei şi rămân singur în clasă.

Mă gândesc la cel mai tare mod de a copia, să scriu seminaru pe tablă, că sigur nu observă el ce e scris pe tablă. Cel mai tare mod de a copia, cu profu având copiuţele în spatele lui, ca în filmele cu proşti. Şterg tabla şi scriu tot seminarul. Mai apuc să învăţ şi ceva din cursuri şi se face ora 16. Din cealaltă grupă au venit tot 5 oameni. Vine şi profu... “buun... deci dăm lucrarea 5 da ?“... ei... “nuuu... că noi vrem să dăm lucrarea 4, că am amânat-o...”... eu zic... “eu vreau să dau lucrarea 5, că am stat şi am învăţat...” profu: “păi stai mă, că nu poţi să dai numai tu lucrarea singur... nu se poate... vii vinerea viitoare cu toţi ceilalţi...” eu: “haideţi domn profesor că am stat în frigu ăsta două ore ca să învăţ astea... până vinerea viitoare uit tot... şi oricum mai avem o lucrare şi vinerea viitoare...” el: “hai, ok... având în vedere că şi ceilalţi vor să dea lucrarea 4...” ceilalţi: “aa, nu nu nu... noi vrem să dăm lucrarea 4 dar nu azi... vroiam să vă întrebăm când putem să o dăm...” eu: “păi şi eu nu mai dau lucrare ?”... profu: “băi, mă înnebuniţi de cap... “ cineva zice: “domn profesor, dacă tot suntem aici, nu facem seminaru ?” profu: “cu 5 oameni ?” eu: “de fapt cu 4, că eu aş vrea totuşi să dau lucrare”... profu se uită la noi toţi şi până la urmă îmi zice că pot să dau lucrarea... începe să caute un subiect... eu: “păi acuma ce faceţi, îl căutaţi pe cel mai greu ?” profu: “nu... pe cel mai simplu, că eşti primu, ai un dezavantaj faţă de ceilalţi care or să ştie deja subiectele“...

mă apuc eu să scriu, profu şterge tabla, da nici măcar nu şi-a dat seama ce era scris pe ea, cu toate că era plină de formule... da tot e bine că a şters cu buretele uscat şi au rămas o grămadă de urme din ce era scris... pe la mijlocu seminarului, profu se opreşte... ne uităm toţi la el, inclusiv eu care scriam la lucrare... profu: “da... formula asta îi trebuie lu domnu la lucrare...”... eu mă abţin să nu râd, ridic din umeri... profu: “e cam aiurea... “... până la urmă se întoarce la seminar şi începe să scrie pe tablă ceea ce era rezolvara problemei mele din lucrare... genială treabă... când a terminat el problema am predat şi eu lucrarea cu un zâmbet tălâmb pe faţă...

da bre, vocea nu se compara cu nenea ozzy in vremurile lui bune, dar instrumentalul e indescriptibil...

iron man este ultima mea obsesie... ador totul la ea... si cum o canta metallica... sfarsitul... cand se pune trujillo pe vine si cum se aude bassu ala... fiori pe sira spinarii...

Has he lost his mind?
Can he see or is he blind?
Can he walk at all,
Or if he moves will he fall?

Heavy boots of lead
Fills his victims full of dread
Running as fast as they can
Iron man lives again!

continui cu seria de bloguri vechi... ce viata bai, pe vremea aia... asortam o poza tot de pe vreme aia...

Data: 18.03.2005
Ora: 21:35:22
Titlu: Dreams in Digital

Tot ceea ce ne inconjoara este format din aceleasi sub-structuri chimice de baza. Totul este in miscare, alcatuit din atomi, diferiti si in diverse configuratii. Avand aceasta perspectiva in minte, nu vedem lumea cu alti ochi ? Totul este o simpla legatura intre diverse elemente, toate senzatiile nu sunt decat impulsuri electrice de la receptori catre centrul nervos. Iubirea, ura, durerea, sunt toate in mintea noastra, nefiind nimic concret. Nu putem fi siguri nici macar daca toate persoanele percep acelasi lucru in acelasi mod. Eu ma uit la un anumit obiect si il vad intr-o anumita culoare, careia i-am atribuit din primele zile de constiinta termenul “rosu”. Tu poti sa privesti acelasi obiect, sa afirmi despre el ca este rosu, insa in mintea ta acesta sa fie perceput in cu totul alte nuante. Si asta este universal valabil pentru orice senzatie.

Totul pare atat de simplu si clar. Nu ne ramane decat sa gasim un mod de a rearanja legaturile intre ele si astfel am reusi sa modificam orice obiect (in orice stare de materie) intr-un cu totul altul. Inventam acest “remodelator de molecule” si in mainile cui trebuie toate problemele noastre ar fi rezolvate. Ganditi-va la aplicatiile acestuia in medicina sau ecologie. Insa mai mult ca sigur un astfel de dispozitiv ar insemna in scurt timp si apocalipsa pentru ca oamenii ar devenii teoretic nemuritori. Am putea invia pe cineva dupa perioade nelimitate de timp de la deces, doar pe baza unei salvari precedente intr-o baza de date a configuratiei moleculare a respectivului individ. Un fel de “Save Game-Load Game” in viata reala. Imaginati-va cum Maricica il readuce la viata pe Gigel folosindu-se de niste bidoane de apa, cateva baterii si alte nimicuri care sa asigure remodelatorului atomii pentru reconfigurare.

Revenind la senzatiile create in minte, daca totul este un impuls electric, n-am putea gasi o metoda de a le transcrie in binar si de a le inregistra ? Ar fi fascinant sa ne conectam seara la convertor, sa ne culcam si dimineata saavem toate visele stocate pe un suport digital ? Industria cinematografica ar fi revolutionata complet. Se ia o bucata de om cu idei si imaginatie, se conecteaza la aparat si apoi tot ce trebuie sa faca este sa-si inchipuie totul. Si avantajul nu sta in faptul ca n-ar mai costa nimic sau ca n-am mai avea nevoie de actori (doar de imaginea lor). Avantajul este ca un regizor ar poate reda totul exact cum isi imagineaza, putand “filma” absolut orice si oricum.

Nu stiu cate din cele scrise mai sus sunt realizabile in mod practic in viitorul apropiat sau chiar cel departat. Cert este ca in ciuda alcatuirii si principiilor noastre de functionare, suntem oameni...pentru ca nu ne putem invinge senzatiile. Nu vom gasi niciodata nici o metoda prin care sa fim complet rationali, sa ne invingem sentimentele.

Grupul neuronilor mei pasionati de SF va saluta...

P.S.: Titlul vine de la o superba melodie, cu un videoclip fascinant: Orgy – Dreams in Digital.

am scapat de proiect, 10 cu felicitari... si-a amintit profu de mine de semestru trecut cand am luat 11 la examen...

am luat si beletu la Amorphis si Haggard... da da da... si daca pica concertu in zi cu examen ce daca ? :D

Nuovomondo

omg... ce film frumos... pur frumos, fără alte chestii, doar frumos...

e ca un tablou cu sunet... superb... muzica te unge cu vaselină până în capilarele din vârfurile degetelor de la picioare... şi actorii... perfecţi...

Charlotte Gainsbourg... da, tipa din Science des Reves... ştiu că nu e o femeie frumoasă pentru foarte multă lume, însă mie chiar mi se pare de o frumuseţe mai deosebită, nu atât de des întâlnită...

acuma sunt prea obosit, dar mâine o să scot o melodie absolut superbă din film şi o să o pun aici... oricum... şi melodia de la sfârşit e superbă...

regizat de o femeie... nici nu se putea altfel... EDIT: se pare totusi ca regizorul este barbat :)

nota 9.25