eu : “şi mâine ce faci ?”
mama: “mâine e sărbătoare mare”
eu: “ce naibii sărbătoare mai e şi mâine ?”
mama: “nu mai vorbi aşa. mâine e schimbarea la faţă. sărbătoare mare”
eu: “schimbarea la faţă a cui ?”
mama: “a... nu ştiu... “
eu: “păi şi atunci de ce o sărbătoreşti ?”
mama: “cum de ce ? aşa scrie în calendar”

ca fapt amuzant: în neozeelandeză îi zice Holy Transfiguration

În fiecare an mi se întâmplă să descopăr câte o formaţie care să îmi placă mai mult decât orice altceva pe lumea asta... Formaţii de la care timp de cel puţin o lună de zile nu pot să ascult nimic altceva decât melodiile lor... Formaţii care au tot respectul meu pentru eternitate... Acestea ar fi:

2001 – Linkin Park
2002 – Nightwish
2003 – Lake Of Tears
2004 – Haggard
2005 – Kamelot
2006 – Metallica
2007 – Therion

Linkin Park au fost primii care m-au reinventat, mulţumiri Ancăi... Apoi Nightwish am ascultat cred că mai mult de un an încontinuu şi nimic altceva... Lake Of Tears mă reobsedează în fiecare an şi sunt cei mai constanţi în inima mea, Haggard a fost de mare ajutor când învăţam pentru bac, Kamelot e singura formaţie de metal progresiv de care m-am îndrăgostit, Cristi ştie de ce... Metallica a venit destul de tarziu dar foarte puternic...

Iar acum, de fix o lună am descoperit cea mai completă formaţie... Therion combină absolut tot ce cântă toţi cei de sus (mai puţin linkin park)... şi o face perfect... fiecare album este diferit, parcă asculţi altă formaţie de fiecare dată... Cuvintele nu prea pot exprima muzica, totuşi încerc în continuare să înşir tot ce îmi place de la ei... pe albume

1991. ...Of Darkness – Nu îl am, nu am ascultat nimic, nu cred ca mi-ar place.

1992. Beyond Sanctorum – Un album destul de slab, am remarcat doar două melodii, ce-i drept lungi şi superbe:

• Symphony Of The Dead – absolut superbă, cateva solo-uri absolut incredibile, triste...
• The Way – asta este o capodoperă a riff-urilor, un amalgam de instrumentale... fără cuvinte

1993. Ho Drakon Ho Megas – Am ascultat foarte puţin albumul, nu am remarcat nimic special.

1995. Lepaca Kliffoth – Un album de nota 10... black metal melodic de cea mai bună calitate... îmi plac toate melodiile, enumăr în ordine cele care îmi plac cel mai mult:

• Beauty In Black – melodia preferată de la Therion, în top10 all time, o capodoperă
• Evocation Of Vovin – Primele influenţe simfonice, şi nişte solo-uri bestiale
• The Wings Of The Hydra – ritm şi riff-uri
• Melez – ritm şi riff-uri
• Black – tristeţe, varietate
• Riders On Theli – energie de te doare capul
• Lepaca Kliffoth – partea cu pianul şi sfârşitul ocult
• Let The New Day Begin – solo-ul de la sfârşit incredibil de trist
• Darkness Eve – cam toată
• Enter The Voids – nişte părţi pe la mijloc

1996. Theli – Alt album de nota 10... metal simfonic de cea mai bună calitate... un moment istoric în muzică:

• Cults Of The Shadow
• To Mega Therion
• The Siren Of The Woods – superb de tristă
• Grand Finale / Postludium – o nebunie
• Nightside Of Eden
• In The Desert Of Set

1997. A’arab Zaraq Lucid Dreaming – Un album mai slab plin cu cover-uri si o coloană sonoră reinventată

• Enter Transcedental Sleep
• Fly To The Rainbow
• Under Jolly Roger
• Symphony Of The Dead (Remake) – un remake instrumental... dar a dispărut solo-ul trist... mare pierdere
• Down The Qliphotic Tunnel
• Up To Netzach / Floating Back

1998. Vovin – Alt album de nota 9.50 asa...

• Clavicula Nox – o altă baladă superbă
• The Rise Of Sodom And Gomorrah
• Eye Of Shiva
• Raven Of Dispersion
• Birth Of Venus Illegitima
• Morning Star
• Wine Of Aluqah
• The Wild Hunt

1999. Crowning Of Atlantis – Un album iarăşi cu cover-uri şi doar 2 piese noi

• Seawinds – cover după Accept... iarăşi o melodie de top10 pentru mine
• Mark Of Cain – una din melodiile originale, foarte bună
• Crazy Nights – cover Loudness – metal pur... nimic simfonic
• Thor – cover Manowar... aceeaşi chestie ca mai sus
• Crowning Of Atlantis – a doua melodie originală
• Clavicula Nox (Remake) – în principiu aceeaşi melodie ca pe Vovin, ce am observat schimbat este pianul superb de la început şi vocile masculine de la început... dar e cam aceeaşi melodie

2000. Deggial – Un album mult mai simfonic si mai puţin metal:

• Flesh Of The Gods – cea mai rapidă melodie de pe album
• Ship Of Luna – mai puţin cele 2 minute de introducere
• Deggial
• Via Nocturna – operă pură
• Enter Vril-Ya – n-ai cum să nu adori începutul
• Seven Secrets Of The Sphynx
• O Fortuna – încă un cover... metal operă

2001. Secret Of The Runes – Un album de nota 10 cu felicitari... incredibil... cel mai simfonic, operatic album al lor... îmbină absolut totul pe albumul ăsta... ireproşabil

• Nu am ce melodii să enumăr, ar trebui să le scriu pe toate... probabil că Ginnungagap ar fi pe primul loc... şi toate celelalte pe locul doi...

2004. Lemuria – Alt stil, alte chitări, alte voci... altă energie dar aceeaşi calitate:

• Lemuria – „lemuria... RISE !”
• An Arrow From The Sun
• Typhoon
• Feuer Overture / Prometheus Entfesselt
• Quetzalcoatl
• Uthark Runa
• Three Ships Of Berik
• The Dreams Of Swedenborg

2004. Sirius B – Aceeaşi chestie ca la Lemuria, doar au fost lansate în aceeaşi zi...

• Kali Yuga (Part II) – cea mai rapidă melodie ever... su-per-bă !!!
• Call Of Dagon – pur şi simplu o ador
• Blood Of Kingu
• The Vozage Of Gurjieff
• Son Of The Sun

2007. Gothic Kabbalah – L-am ascultat o dată... o mare dezamăgire... a dispărut simfonia... mi-a plăcut o singură melodie... Der Mitternachtslowe

Tot respectul domnule Christofer Johnsson.

The Manchurian Candidate

incredibil de plictisitor, paranoic, american crap... O PORCARIE

nota 5.50

Once Upon A Time In Mexico (Desperado 2)

da, deci continuarea a ceea ce am vazut luni parca... mult mai prost... deci din tot filmul Johnny Depp este genial (ca intotdeauna) si in rest nimic... poate doar cateva chestii ironice mai interesante asa...

“El Mariachi: You want me to shoot the cook?
Agent Sands: No. I’ll shoot the cook. My car’s parked out back, anyway.
—
Chicle Boy: Matalo?
Agent Sands: Oh yeah. Very matalo.
—
Marquez: Carolina?
El Mariachi: Murio.
Marquez: Tu iha ?
El Mariachi: Murio.
Marquez: Y tu ?
El Mariachi: Muerto.
Marquez: And me ?
El Mariachi: Alive and well.
[El Mariachi shoots him]
El Mariachi: In hell.
—
El Mariachi: Go practice.
Fideo: Practice playing or shooting?
El Mariachi: What do you think?
Fideo: I don’t think, I drink.
—
Carolina: Que queras de la vida ?
El Mariachi: Libertad...
Carolina: Simple.
El Mariachi: No...”

nota 7.25

Mr. Bean’s Holiday

incredibil de plictisitor... adica mie chiar imi place rowan atkinson si tot mi s-a parut oribil in filmul asta... ce pot sa zic... sunt vreo 2, 3 faze misto in film insa in rest este o mare mare porcarie

nota 5.50