A Bug’s Life

dragutel... a cam trecut vremea cand revedeam ice age de 2 ori pe an... dar totusi e ok, mai ales ca e printre primele realizate de pixar... tre sa vad si toy story candva

Worker Ant #1: I’m lost! Where’s the line? What do I do?
Worker Ant #2: Help!
Worker Ant #3: We’ll be stuck here forever!
Mr. Soil: Do not panic, do not panic. We are trained professionals. Now, stay calm. We are going around the leaf.
Worker Ant #1: Around the leaf ??? I-I-I don’t think we can do that.
Mr. Soil: Oh, nonsense. This is nothing compared to the twig of ’93.

nota 8.50

Muse – Uno

’Cause you could have been number one
If you only found the time
And you could have ruled the whole world
If you had the chance

You’re still nothing to me
And this is nothing to me
And you don’t know what you’ve done
But I’ll give you a clue

deci ne întâlnim la seba acasă sa-i serbăm minunata zi de naştere cu o întârziere de 23 de zile...

o alex, un seba, un creţu, un tub, un vulpe, un jumate de marcone, un eu... pizza şi poker

poker: eu: “daţi jetoane lu seba... că dacă are seba avem şi noi”
titlu: eu mă reped după jetoane – “banii mei !” – dărâm cărţile lu tub – “cărţile mele !” – care (tub) dărâmă berea lu vulpe – “berea mea !” – care cade a dracu pe covoru lu seba – “covoru meu”... acest titlu a fost recomandat (impus cu brutalitate) de domnu creţu...

gândurile mele acuma... oare or fi ajuns în viaţă ăştia acasă ???

m-am trezit, deci sa o luam cu inceputul...

1. circumstantele. se facea mai acu vreo luna si ceva ca vroiam sa merg la Muse. cand m-am dus sa iau bilet am auzit ca nu se mai gasesc din alea bune, nici timp nu mi-am facut sa ma duc dupa el... deci ma hotarasem sa-l las balta... ma suna nea frigideru miercuri si-mi zice ca daca vreau sa merg cu el la rupt bilete pe stadion si dupa aia intram gratis la concert... DAAAA

2. realitate. aia de la meteo sunt niste prosti. toti. ne-au speriat ca sambata ploua... da... ca ploua toata ziua de rupe... daca au fost zece picaturi maxim ieri... asa... deci vineri seara primesc mesaj ca tre sa fiu la stadion la 4 si sambata pe la 1 primesc telefon ca tre sa fiu la 2... si am ajuns... in principiu pana pe la 6 jumate a fost relaxare... singura chestie interesanta e ca tipu care se ocupa cu merchendaisu lu aia de la Muse ne-a pus sa descarcam cutiile cu tricoaie, hanorace, bratari si ale prostii din astea pentru fetitele de 16 ani... chiar ma gandeam inainte sa-mi iau un tricou cu Muse... da cand le-am vazut... GAY... si o gramada de bani... aaa... si in tot timpu asta, aia montau instrumentele pe scena si la un moment dat s-a tot facut soundcheckul, si era unu care zicea tot ce-i trecea prin cap... de la “ieeeeei, uuuuuuuuuhu” la “hi, this is phil collins... yes, phil collins on drums”... si spre marea mea fericire, era si un pian pe scena... da...

3. atentie, vin vacile. unii au ramas sa vanda cacaturile alea si altii printre care si eu am plecat la bilete. dupa o lunga instructie (30 secunde) ni s-a explicat ca tot ce tre sa facem e sa stam in spatele badiguarzilor si dupa ce-i perchezitioneaza aia pe roacheri noi le cerem frumos biletu si ii rupem cotorul pe care il depozitam frumos intr-un sac negru pentru a fi ulterior numarate. cateva aspecte generale. 1. imaginati-va 10 studenti aliniati, destul de inghetati de frig, cu saci de plastic negri in mana, si cu mainile duse la gura, sufland aer cald ca sa se incalzeasca... parca eram aurolaci de pe strada... 2. imaginati-va 10.000 de disperati care tre sa intre pe o poarta de 3 metri latime... era coada de la stadion pana la arcu de triumf... lata cat juma de sosea... si s-au deschis si portile... am uitat sa mentionez ca cand am venit la stadion pe la ora 2 deja era lume la coada... fetite de 16 ani cu carti de sandra brown in mana care mai citeau o pagina, mai isi refaceau machiaju, mai se uitau la ceas, mai suspinau dupa solist (n-am habar cum il cheama)... bun, deci se deschid portile... in secunda aia toate astea (vreo suta) au alergat ca disperate prin jandarmi (vreo 20), prin noi (1o), prin aia de la orange care erau cu reclame (vreo 20)... prin tot si s-au lipit de gardu de la gazon, sa fie ele primele acolo, sa se ude cand incep aia sa cante... whatever... dupa aia s-au inchis iar portile si a iesit scandal mare, a venit comisaru sef, inspectoru nu stiu care pe securitate, toti sefii... ca este absolut lipsit de orice securitate sa lasam vacile sa intre asa... ma rog, dupa vreo jumate de ora s-au deschis iar portile (era deja peste ora 7, trupa de deschidere canta deja)... si dupa asta a fost ok...

3. scurta la mana. bai da au fost... 10.000 de oameni, 10.000 de bilete, 10.000 de cotoare... mama lor... sunt expert in rupt bilete acuma... rup si cate 3 odata, si cu dreapta si cu stanga... cateva aspecte personale... in primul rand au fost o gramada de straini... nu stiam cum sa le zicem sa dea biletu... eu zicem “biletu !”, el se uita la mine... “what ?”... “za tichet !!!”... “no... i want to keep it as a memory”... imi venea sa innebunesc ca daca stai cu unu mai mult de 2 secunde se face coada deja... i-am explicat ca ii rup doar o parte, a plecat cat de cat fericit... cu englezii era ok... da mai erau unii (unguri cred) care doar se uitau tamp la mine si nu ziceau nimic... cand m-am enervat am inceput sa ma rezum sa intind mana ca cersetorii la ei... de doua ori mi s-a intamplat sa imi dea gunoaiele, dar in rest mi-au dat biletele... am primit tot felul de multumesc-uri, sa traiesti frate, muie la organizatori, futu-va neamu in cur cu ora voastra de intrare, am primit thanks, merci beaucoup, si un arigato de la o tipa cu parul mai sarmos si negru... pana la urma s-au terminat pe la 9 fara un sfert, si au inchis portile...

4. m-am dus fuga la nea frigideru in multime, a fost super tare ca aveam ditamai locu numai pentru noi, unde vindeau ei tricouri erau puse niste garduri in jur si nu putea sa intre nimeni... partea buna a fost ca vedeam destul de bine, aveam spatiu sa ne miscam cum vroiam, mai aveam si ceva de baut, si de mancat... partea proasta e ca era frig daca nu aveai oameni in jurul tau... anyway...

5. concertul. a fost cum trebuia sa fie. nu am ascultat nici macar jumate de discografie inainte sa vin la concert, nici nu imi placeau toate, dar alea care imi placeau... au facut tot concertul... au inceput cu Knights of Cydonia, Map of the Problematique, HYSTERIA... mama la hysteria deja facusem un air guitar pe acolo si tipasem refrenu de ma durea gatu... dupa aia habar n-am ce-au cantat, niste melodii pe care nu le stiu, mai lente si dupa aia CITIZEN ERASED... da nene... SUPERBA, SUPERBA, SUPERBA... au cantat-o perfect... deci pianul a fost genial... un Kawai care avea niste leduri mari pe el, legate la fiecare clapa... si in functie de ce canta ala acolo se aprindeau ledurile corespunzatoare... GENIAL... oricum, tot concertul luminile au fost incredibile... pe Starlight era toata scena numai stele, pe o melodie au dat drumu la niste baloane mari albastre in populatie, pe unele melodii proiectau si versurile pe niste ecrane imense... au venit dotati baietii... dupa aia chiar nu stiu ce au mai cantat... nu mi-au placut foarte mult... lalaieli la care erau toate tipele extaziate... si dupa aia TIME IS RUNNING OUT... da... air guitar, spasme la gat... au mai fost Invincible, Sing For Absolution, Super Massive Black Hole... si altele da habar n-am care... si la bis... IN YOUR WORLD si STOCKHOLM SYNDROME... dupa asta deja ma durea o vena deasupra ochiului stang :D... imi pare foarte rau ca n-au cantat Bliss... chiar trist... oricum... SUPER CONCERT... merita fiecare ban din bilet si categoric a meritat statu in picioare la rupt bilete...

6. fuga. mi-a luat 10 minute sa ies de pe stadion si 5 minute sa ajung la metrou intr-o fuga neoprita... si l-am prins pe ultimul exact cand se inchidau usile... ca in filme :D

p.s. toate multumirile pentru tine frigidere...

la multi ani celei ce se recunoaste in poza de mai sus
si daca te intrebi de unde stiu de ziua ta de nastere...
cnp-ul a fost primul lucru la care m-am uitat cand mi-ai aratat buletinul...
stalker style... merge dupa colectionarul...

restul a fost scris deja in alta viata