Kobo Abe – Femeia Nisipurilor (Suna No Onna)

seamana intr-o oarecare (mica) masura cu Colectionarul... nici pe departe nu i se ridica la acelasi nivel... e doar o carte pe care am dat 60.000...

are un plus pentru numele personajelor: “Banda lui Moebius”, “Persoana aceea”

“Articolele din ziar erau aceleaşi dintotdeauna. Dacă aceasta era fereastra de comunicare cu lumea din afară, pesemne că geamul era făcut din sticlă mată.

De ce nu şi-ar linge rănile, unul altuia ? Dar nu li se va toci limba într-un târziu, lingându-şi la nesfărşit răni ce nu se vor închide vreodată ?”

coperta de mai sus e a versiunii de la Polirom, eu am versiunea de la Cotidianul care nu prea are nici o copertă :d

“e absurd să zici că iubeşti cu inima. e adevărat că începe să-ţi bată inima mai tare când vezi persoana iubită, şi e la fel de normal că toţi inculţii care nu se pricepeau cât de cât la medicină le-au legat împreună ca pe un soi de magie. dar e absurd. când mă duc la dentist şi îl văd pe ăla că-mi bagă cleştele în gură mă apucă stomacul şi simt cum mă ia căcările dar asta nu înseamnă că-mi scoate măseaua pe cur”

în primul rând prima fază mişto pe ziua de azi a fost pe la prânz când mă întorceam de la servici cu Adi, discuţie în 135:
Eu: “Îţi dai seama când ne însurăm câtă lume tre să invităm la nuntă ?”
Adi: “Nu sunt mă chiar atâţia... Adică la mine, din grupă ar fi Magda...”
Eu: “Păi logic... ori pe post de colegă ori pe post de mireasă ea oricum e acolo...”

da magda, am aflat că citeşti rândurile astea...

cursu de menejment nu s-a făcut aşa că am pierdut vremea două ore prin jeg... a se reţine treaba că alina dă la peşte cu nasul cârn (asta pentru cunoscători...eu, tzutzu, alina şi femeia coşoi)... ce-am mai râs... (pentru cei ce totuşi încearcă să înţeleagă ceva, contextul este pur sexual)

apoi o caterincă inimaginabilă la laboratu de semnale... tot cu Vacaru (a se vedea un post de acu vreo lună)... băi cât am putut să râdem...

în primul rând eram niţel ameţiţi (eu mai mult) de la berea din jeg aşa că am făcut măsurătorile praf... tabele strâmbe, coloane greşite, tzutzu măsurase o chestie, apoi a şters-o, după aia iar a masurat-o şi i-a dat altfel, apoi iar a şters-o şi a măsurat-o altfel ca să-şi dea seama că măsura defajazu în puncte diferite... duuh... da cel mai tare a fost Vacaru...

1. pe la mijlocu laboratorului, la o masă din spate: “băh... vezi băh că ai pus alea în scurt băh...”

2. vine la masa noastră... “ce nu merge măh ? butonu ăla ? hai mă... stai mă să mă duc să aduc un şurub măh... e un şurub mai special aşa... cum să nu meargă ? ce vorbeşti măh... merge măh...”

3. legat de referate, GENIAL:
Vacaru: “Negoiţă... ia uitaţi-vă măh la referatu ăstuia... două foi”
Negoiţă: “Haideţi domn profesor că e scris mic.”
Vacaru: “Hai mă că e şi rar !”

Vacaru: “Lungescu, cum te cheamă ?”
Caius: “LUNGULESCU !”
Vacaru: “Ce-ai mă te-ai supărat ? O să te strig Caius de acum. Îţi dau un miel, oricum vine paştele.”
Caius: “Vine Crăciunu domn profesor.”
Vacaru: “Un porc. Hai mă. Ai referate ? Dă să ţi le corectez. Ia să vedem. Ai alea, n-ai aia, alea le ai... 8... Merge ?”
Caius: “Merge”

4. Discursul final. “Băi deci voi tre să înţelegeţi esenţialul din laboratoru ăsta. Din generator iese ceva, în osciloscop intră ceva, nu iese nimic. Şi eu nu vreau să văd că nu ştiţi ăştia... că dacă nu ştiţi ăştia e grav şi vă treziţi cu nişte note proaste gen... 8... şi dacă mai ştiţi câte ceva luaţi acolo un 10. Asta e băh băieţi, eu am văzut, sunteţi oameni serioşi... Hai acasă că-i ora 7”

genial omu ăsta, reproducerile mele nu înseamnă nimic faţă de cum cădeam toţi pe jos de râs azi...

n-am găsit nici o poză cu vacaru, nici altă poză relevantă pentru ziua de azi aşa că postez pentru reclamă o poză cu frumosul eu...